Subiectul abordat în Homo Sovieticus îmi este atât de străin, şi totuşi atât de cunoscut. Cu toate că nu am trăit pe pielea mea vremurile de dinainte de 1989, fiind născută la 12 ani de la Revoluție, regimul comunist îmi este mult prea familiar. De la bunicii care menționează, cu o nostalgie imuabilă, că „era mai bine atunci”, până la cărțile și documentele ce se încăpățânează a-mi dovedi opusul, toate acestea mi-au fost mărturii ale acelor vremuri. De atunci, totul s-a schimbat. Și totuși nu s-a schimbat nimic.
Asta prezintă și Homo Sovieticus, o ecranizare realizată de regizorul Ivo Briedis, în colaborare cu jurnalista Rita Rudusa. Cele 70 de minute ale filmului ne arată diferite fațete ale democrației de după anul de grație 1989. O atmosferă apăsătoare, omniprezentă, omniscientă, omnipotentă, resimțită în țări din Blocul de Est, se impune drept mărturie despre cum (nu) s-au adaptat oamenii la mult-doritul și mult-așteptatul nou regim democratic și capitalist.
Deși, la momentul filmării documentarului, trecuseră 31 de ani de la căderea comunismului, filmul m-a surprins prin capturarea unor scene care ridică sau reînvie multiple semne de întrebare. Ecranizarea debutează prin prezentarea unor parade organizate la data de 9 mai 2020 în mai multe colțuri ale lumii. Moscova, Riga, Quebec, New York sunt doar câteva dintre ele. Mulțimile de oameni scandează în cinstea victoriei Rusiei asupra Germaniei naziste. Mulțimile de oameni scandează în cinstea victoriei regimului sovietic. Steaguri, pancarte, sloganuri – un haos organizat pare să tragă și să atragă, viclean, omul. Întrebarea ce mă macină, ce mă frământă, și acum, după vizionare, nu numai în timpul său, este dacă era Sovietului suprem este într-adevăr apusă. Mai există încă reminiscențe ale trecutului? Cât de puternice sunt ele? Va pune trecutul gheara sa pe prezent și viitor?
Regizorul Ivo Briedis, alături de jurnalista Rita Rudusa, conduce o serie de interviuri cu mai multe persoane din fostul bloc comunist. Este vorba despre cetățeni ai țărilor precum Letonia, Lituania, Rusia, Armenia și Republica Cehă. Iată, deci, oameni din multe locuri, oameni diferiți, oameni (am fi tentați să spunem) poate chiar selectați imparțial. Ce i-a determinat pe creatorii documentarului să îi contacteze tocmai pe ei?
Pe acești indivizi, se pare, îi leagă apariția la un show de televiziune centrat pe elucidarea unei dileme „mai vechi”: ar trebui sau nu ar trebui să se dizolve Uniunea Sovietică? Participanții sunt adolescenți care observă schimbările prin prisma propriei lor experiențe. Astfel, ei dispun și propun opinii puse, mai degrabă, sub semnul sentimentului, decât sub cel al rațiunii.
Iată, deci, de ce este Ivo Brierdis de părere că Homo Sovieticus este cel care s-a adaptat atât de bine în totalitarism, încât nu poate exista în alt regim politic. Acest tip de persoane se simt în largul lor în captivitate.
Documentarul a rulat pe 1 noiembrie 2021 la Documentary Mondays pe DAFilms, unde a putut fi urmărit gratuit de toți doritorii. Mulțumim Centrului Cultural Ceh pentru inițiativă.
Un material de Ioana Stănișor (departament #cinematics)
Editare: Rareș Dinu (coordonatorul departamentului)