În rândurile ce urmează voi încerca să îmi ofer părerea cât mai nepărtinitoare în legătură cu filmul Sting. Voi vorbi puțin despre cadrele acestuia, despre povestea filmului – pe scurt, și despre ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut.
A trecut ceva vreme de când am văzut un film horror. Mi-am promis că îmi fac eu timp într-o seară și pentru activitatea asta, dar astrele nu s-au aliniat. Până astăzi, când am primit oportunitatea de a vedea filmul Sting distribuit de CAY Films și de a scrie despre el.
Dacă aveți frică de păianjeni, nu vă recomand. Eu scăpasem de ea, but, oh well, se posibil să fi revenit. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu păianjenii, atâta timp cât nu scuipă acid. Și nu se fac cât o oaie, mâncând continuu.
Cadrul filmului
Toată acțiunea se petrece în același loc, ocazional apărând cadre cu orașul afectat de o furtună de zăpadă. În blocul de apartamente locuiesc mai mulți oameni, unii înrudiți, alții chiriași. Există probleme tipice de familie… nimic nou sub soare.
Pentru mai multe cronici proaspete, ne puteți ajuta cu o cafea!
Am mai văzut filme care se petrec într-un singur loc. Acest lucru nu este un dezavantaj, dacă știi cum să te folosești de spațiul pe care-l ai. Mi-ar fi plăcut să fi fost mai multe cadre în ventilație, ar fi putut să profite mai mult și să se folosească mai mult de factorul psihologic.
În general, filmul se bazează pe șoc și jumpscare-uri. Nu prea pot spune că se folosește de horror-ul psihologic, pe care l-ar fi putut utiliza într-un astfel de mediu. Chiar dacă este vorba despre un păianjen care ajunge să mănânce oameni.
Povestea
Avem o creatură extraterestră, care se nimerește să semene foarte mult cu păianjenii de la noi. Cu o singură deosebire, crește foarte mult și îi este foame continuu. Și apoi avem o fetiță care îl găsește și este automat interesată de el. Fetița îl pune într-un borcan și se hotărăște să îi dea numele de Sting.
Citește și „Restituirea” (Anamaria Bancea) – Povestea unei reuniuni
Mi-a plăcut mult felul în care s-au folosit de căsuța de păpuși pentru a-i face intrarea în scenă păianjenului. Dacă veți urmări filmul, veți înțelege ce vreau să spun. Poate mi-ar fi plăcut să văd creatura mai mult pe ecran, dar știu că, pe de altă parte, acest lucru necesită buget pe măsură.
Frica ta cea mai mare e acum și mai mare.
Pentru a nu vă da spoilere, voi spune doar că filmul oferă rețeta perfectă pentru dezastru. Avem un păianjen carnivor, care crește incontrolabil și căruia îi e foame mereu, închis într-un bloc plin cu mâncare, căci în fond asta sunt oamenii pentru el.
Concluzii despre Sting
Pentru mine a fost un film care a înaintat lent. A fost previzibil și voiam doar să trecem de partea cu ucisul în sus și-n jos ca să aflu cum se termină povestea. Trebuie, totuși, să le ofer respect pentru cum au început filmul, pornind, într-un fel, de la final.
I-aș da un 6 din 10. Nu m-a dat pe spate, dar nu a fost nici slab. A fost oarecum distractiv, dacă poți spune asta după ce ai urmărit un păianjen care devorează oameni, dar nu m-a impresionat în mod special. Sigur, voi mai lăsa păianjenii din casa mea în pace de acum încolo? Nu pot garanta, din păcate.
Recomand filmul Sting oamenilor care sunt fani horror, dar vor o vizionare mai light. Poate fi potrivit și pentru o seară cu prietenii, mai ales dacă aveți un arahnofob prin preajmă. Dar nu vă așteptați la nimic spectaculos sau nemaivăzut.
Cronică de Alexandra Șteți
Editare de Radu Eremia
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți