La Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov, suntem găzduiți la pensiunea Casa Munteanu. Mărturisim fără tăgadă că am întâlnit unii dintre cei mai prietenoși proprietari, care au și-un băiat vesel, și-un cățel cu multă personalitate. Dacă pe băiat n-am aflat cum îl cheamă (încă), să știți că Motty este „fiara fioroasă” care vă va întâmpina de cum intrați în curte și vă va face șederea mai plăcută.
Curioasă despre istoria pensiunii, dar și dorind să mai descoasă localnicii despre ce și cum putem vedea în zonă, Sorina a stat nițel la taclale cu proprietarii.
Chiar dacă nu este de prin partea locului, proprietarul pensiunii stă în Râșnov încă din anii ´80. A aici împreună cu părinții, după ce aceștia au fost repartizați aici în perioada comunistă.
Orașul Râșnov era mult mai liniștit înainte, a povestit dumnealui. Acum, a crescut atât populația, cât și numărul autovehiculelor. Pe timpuri, era un oraș industrial. Avea două fabrici: o fabrică de substanțe chimice și una de scule, care mai funcționează încă. Fabrica chimică nu mai există. Pare să nici nu fi fost vreodată, fiindcă s-a dărâmat tot. Erau locuri de muncă potrivite, și de aceea oamenii au început să vină în număr tot mai mare.
Citește și S-a dat startul la Festivalul de Film și Istorii Râșnov. Impresii din prima zi
Din câte povestește proprietarul, Râșnovul era foarte frumos și înainte. Pensiunea, până a fi renovată, era o casă săsească, iar familia proprietarului s-a mutat aici în 1983. O altă familie a emigrat în Germania înainte de anul 1980, dar, ca să poată pleca în Occident, legea spunea că ei nu mai pot deține proprietăți în țară. După ce au cumpărat-o, în 1992, cei din familia proprietarului au încercat să aducă îmbunătățiri și să se asigure că se păstrează o construcție trainică și primitoare.
Nu s-au schimbat multe de când au luat casa, fiindcă au dorit să păstreze arhitectura săsească. Până să construiască o anexă a casei, în partea din spate a curții erau magazii vechi și grajduri.
Pensiunea a pornit de la o casă săsească într-o curte țărănească. Anexele au fost folosite ca șop* de lemne, magazie, sau chiar grajduri. Le-au dărâmat, fiindcă necesitau ori reparații, ori să fie demolate, nemaiputând fi folosite. Noua construcție a fost realizată în 2000, dar, în rest, au păstrat totul cum era înainte. A devenit pensiune acum în jur de 20 ani. La început, o jumătate din casă era folosită drept sală de forță. Mai apoi, a început să fie închiriată de către cadre didactice care doreau să țină cursuri after-school în incintă.
„E greu de întreținut o casă săsească veche”
Chiar dacă s-a schimbat mult, Râșnovul de acum este în continuare foarte frumos, i se pare proprietarului Casei Munteanu. De când a primit statutul de stațiune turistică de interes național, în anul 2012, orașul a înflorit. Și în perioada interbelică Râșnovul fusese la fel de popular, primind atunci statutul de stațiune climaterică.
Înainte de a deveni stațiune, orașul arăta puțin mai „sălbatic”. Copiii se jucau pe la cetate, pe dealuri, chiar și prin pădure. Iarna aveau derdeluș, se dădeau cu sania și chiar cu schiurile.
În ochii mei, a existat o evoluție foarte mare, pot spune. Acum, de exemplu, niște copii n-ar putea să se joace pe stradă.”
Fiindcă acum strada principală este DN1E, drum care conectează Poiana Brașov de Râșnov, copiii nu ar mai avea cum să se joace pe stradă, ca pe vremuri. Circulația este destul de intensă de-a lungul zilei. Nu numai fiindcă acest drum leagă Poiana Brașov de Râșnov, dar și datorită turismului. „Pe timpuri, trecea o mașină la două ore”, spune proprietarul.
Fiind o casă săsească veche, trebuie încălzită mereu. Seara se lasă frigul și se răcesc pereții, începe să fie frig în casă și are nevoie de căldură.”
Proprietarii consideră încălzirea una dintre marile provocări ale întreținerii casei. Că au, că nu au turiști, casa trebuie încălzită, fiindcă iarna vine mult mai repede la Râșnov. Începe din octombrie și se termină abia în mai. Lemnele se găsesc greu, iar costul lor crește.
Lucruri de știut despre Casa Munteanu
Cine intră sau iese din Casa Munteanu poate asculta… privighetoarea. De fapt, este vorba despre o sonerie veche 30 de ani, montată de proprietari pentru a auzi când vine cineva și dacă nu erau în partea din față a curții.
Recomandările gospodarilor de la pensiune includ sunt cetatea, peștera, promenada, Dino Park, o trambulină pentru sărituri cu schiurile și, pentru pasionați, traseele din pădure.
Pensiunea are 20 de locuri, iar camerele sunt duble sau de patru persoane. Funcționează atât iarna, cât și vara, fiind dotată cu salon, bucătărie, terasă și grătar. Curtea este amenajată și întreținută cu un gust aparte, și, firește… există Motty!
Dacă doriți să cercetați mai îndeaproape Casa Munteanu, accesați pagina lor de Facebook.
*Ce este un „șop”? Fiți antenă la articolele noastre, fiindcă urmează să vă povestim mai multe și despre micile noastre cercetări lingvistice din zonă. Urmează, așa că recomandăm să ne urmăriți.
Un articol scris de Sorina Mateescu (16 ani, Călimănești)
Editat de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu