FOTO Teodora Ciubotaru

CĂRTICEALĂ | „Și vei găsi comoara din adâncul tău” – despre spiritualitate și eul interior

Și vei găsi comoara din adâncul tău
FOTO edituratrei.ro

Mă numesc Teodora și sunt o adolescentă cu capul în nori, care citește orice îi pică în mână. Cartea Și vei găsi comoara din adâncul tău, scrisă de Laurent Gounelle, este una pe care, în mod normal, nici nu aș atinge-o. Până la urmă, este ceva axat pe religie, un subiect cu care nu prea am tangență. Cu toate astea, m-am gândit că ar fi amuzant ca o atee să citească așa ceva. Cine știe, poate aș putea învăța ceva din experiența asta. Și cumva, așa a fost. Dar nu vreau să vă mai țin în suspans, așa că vă zic despre ce este vorba.


Două lumi diferite se ciocnesc

Și vei găsi comoara din adâncul tău începe cu ziua în care Alice, o femeie dinamică și îndrăzneață, se reîntâlnește cu Jeremie, prietenul ei din copilărie. Devenit între timp preot la țară, bărbatul îi mărturisește că e mâhnit de numărul mic de enoriași care vin în biserica lui.

Deși este atee, Alice își propune să-l ajute cu metodele ei de specialistă în comunicare. Această inițiativă o face să se adâncească în spiritualitatea creștinismului și a hinduismului, în taoism și budism, prilejuindu-i descoperirea unui adevăr universal tulburător. Este vorba de un adevăr despre împlinirea omului, trecut sub tăcere de biserică și pierdut de-a lungul secolelor.

 

La ce-ți folosesc să ai succes ori să obții o anumită poziție dacă ești nefericit?

De obicei, încerc să încep recenziile negative cu câteva aspecte pozitive, însă, de data asta, voi fi nevoită să abordez o altă tehnică, pentru că lectura asta a fost o tortură 90% din timp. Nu mă înțelegeți greșit, mesajul transmis mi-a plăcut în mare parte, dar felul în care a fost executată ideea mi-a dat dureri de cap. Mai ales a doua parte, în care se folosesc termeni simandicoși și sunt pagini întregi de explicații interminabile, fără rost. Mă simțeam de parcă citeam o carte de non-ficțiune, cu o temă spirituală/motivațională, dar nu într-un sens bun.

Și vei găsi comoara din adâncul tău
FOTO Teodora Ciubotaru

Calitate, nu cantitate

Problema e că autorul a încercat să introducă prea multe mesaje într-un roman de nici 300 de pagini, ceea ce a dus la o imensă durere de cap și la dorința de a arunca exemplarul meu în foc. Practic, a fost o adunătură de idei și concepte pe care nici măcar nu am încercat să le înțeleg în totalitate.

Mai mult, au fost și niște scene complet nerealiste și absurde, care încercau să arate cât de benefică este conectarea cu „eul nostru interior”. Nici nu vreți să știți de câte ori a fost folosită sintagma asta. Dacă aș fi fost editoarea cărții, știu deja ce aș fi tăiat în mod radical. Înțeleg că expresia nu putea fi înlocuită cu altceva, dar să fim serioși. Asta arată doar cât de mult încearcă autorul să dezvolte o idee simplă, doar de dragul de a o face.

Personaje unidimensionale

Același lucru îl putem spune și despre protagonistă, draga noastră Alice, care a fost de-a dreptul obositoare. Petrecem atât de mult timp în capul ei, încât sunt porțiuni în care acțiunea stă pe loc. În plus, e obositor să urmărești pagini întregi cu gândurile ei lipsite de noimă.

Și vei găsi comoara din adâncul tău
FOTO Teodora Ciubotaru

Să vă mai spun și de faptul că celelalte personaje nu au fost deloc conturate? Mai ales Jeremie, care se presupune că este un personaj important în poveste. Sunt secvențe și din perspectiva lui, însă sunt atât de puține și scurte, încât nu fac mare lucru. Mi-ar fi plăcut să ne axăm și pe punctul lui de vedere, foarte diferit de cel al lui Alice. 

Lucrurile posedate ne îndepărtează de noi înșine. Cu cât ne cultivăm mai mult imaginea, cu atât ne sufocăm mai tare adevărata identitate.

Tot răul spre bine

Totuși, așa cum am menționat de la început, sunt și câteva aspecte care mi-au plăcut. Un exemplu ar fi o parte din mesajele transmise cum trebuie. Autorul folosește diverse metafore și personaje secundare cu probleme diferite pentru a ne arăta cât de falsă este imaginea noastră exterioară, cea creată pentru a fi pe placul celorlalți. Sau, cine știe, poate doar pentru a ne feri de anumite defecte sau pentru a uita de cine am fost noi în trecut. Pe lângă asta, el subliniază, în repetate rânduri, că părerea celorlalți despre noi nu ne definește cu adevărat. Este o idee destul de simplă, însă modul în care o abordează te face să te gândești de două ori la ea.

Și vei găsi comoara din adâncul tău
FOTO Teodora Ciubotaru

Mi-au plăcut mult și secvențele în care Alice încearcă să modernizeze biserica și modul în care funcționează. Cred că autorul a riscat cu ideile și variantele prin care ar putea îmbunătăți anumite ritualuri religioase, dar, sincer, au fost părțile mele preferate din carte. Cel puțin la început. Pentru că, spre final, lucrurile au devenit foarte dubioase (nu, nu am de gând să elaborez și cred că e mai bine așa pentru toți).

Dar vremurile s-au schimbat, lumea a evoluat. Iar tradițiile trebuie să rămână imuabile?

Sunt conștientă că nu a fost o carte pe gustul meu, dar asta nu înseamnă că este proastă. Bineînțeles, subiectul nu este unul cu care sunt obișnuită, și poate de aceea a fost atât de greu de parcurs. Poate celelalte cărți ale autorului vor fi mai pe gustul meu. Totuși, chiar dacă experiența asta nu a fost cea mai bună, tot am avut ceva de învățat de pe urma ei.


ilustratie teodora ciubotaru autoportretO recenzie de: Teodora Ciubotaru (departamentul #cărticeală)

Editare: Mihaela Coman

Corectură & layout: Iulia Dromereschi

1
Teodora Ciubotaru
Îmi place să desenez, însă pot spune ca sunt mai atașată de orice ține de cărți! Cuvintele au o mare valoare pentru mine și mereu am apreciat autorii pentru toată munca pe care o depun.