A fost odată o fată de 13 ani care se închina la Soare – Zeul Frumuseții din acea vreme – vară după vară, până când Pielea ei a spus STOP, dar era prea târziu. Fata fugea de Soare acum, dar El se înverșuna și ardea, pe an ce trecea, mai tare. Va găsi eroina noastră armele necesare pentru a se apăra de Razele Ultraviolete – copiii cei mai nocivi ai Soarelui?
Fetelor, e atractivă pielea bronzată, nu? O rochiță albă pe un corp ciocolatiu e visul oricărei persoane. Dar o piele tânără și sănătoasă nu se menține cu soare, ci cu informații adevărate și bine documentate.
La tastatură se află o femeie care a aflat abia la 40 de ani că acneea de care suferă încă din adolescență se agravează de la razele ultraviole(n)te ale Soarelui; că bronzul până la arsură, pe care l-a practicat cu succes în liceu și facultate, i-a distrus epiderma, și că SPF chiar protejează, nu e doar o mostră de marketing.
Pielea noastră cea de toate zilele
Editura Publica, prin CoLecția de știință, ne pune la dispoziție titluri mai mult decât fascinante, iar Viața remarcabilă a pielii de Monty Lyman a devenit cartea mea preferată a anului 2023. Încerc să-mi păstrez obiectivitatea, având în vedere circumstanțele (am adorat cartea), și vă declar totuși că doctorul Lyman scrie absolut încântător și că ar trebui studiat de la 14 ani.
Autorul ne prezintă pielea – primul organ pe care-l cunoaștem încă din bebelușie – așa cum nu am privit-o niciodată. La formarea primei impresii despre o persoană participă cel mai mult culoarea pielii noastre, dar și starea acesteia. Ești african, asiatic sau irlandez, bătrân, plin de coșuri, cu vitiligo sau, Doamne ferește, ai trecut printr-un incendiu, toate acestea sunt mesaje pe care pielea le transmite din primul moment în care te privește cineva.
Citește și CĂRTICEALĂ | „Înțelepciunea lupilor”: Lecții de viață de la animale sălbatice
O piele tatuată reprezintă o formă de a atrage atenția, de a câștiga încredere în sine și o imagine pozitivă, de a-ți arăta sentimentele de iubire, sau dovada că descinzi din crocodili, așa cum cred membrii tribului kaningara. Cicatricile noduroase ce rămân după ritualul înfiorător, în care un bătrân face sute de tăieturi adânci pe pieptul, spatele și fesele bietului inițiat, seamănă cu pielea unui crocodil, motiv de mare mândrie, de altfel. Deși există o explicație medicală pentru formarea acelor cicatrici, tribul continuă și în ziua de azi acest ritual.
Nu în ultimul rând, pielea este organul care se poate pricopsi cu un cancer urât doar prin expunerea la soare la orele nepotrivite și un timp îndelungat. Aici intervine cumpătarea, informația că razele UVB distrug ADN-ul, dar și un factor de protecție puternic.
Pielea și știința
Și dacă nu vă convinge riscul de a face cancer, recunosc că eu m-am speriat de îmbătrânire. M-am săturat să-mi văd pielea năpădită de tot felul de puncte negre și albe. Așa că am început războiul cu soarele.
Am început să am încredere în pielea mea, să diminuez stresul, zahărul și să apelez la dermatologi – doctorii care studiază pielea. Pielea nu a fost recunoscută ca organ până-n secolul al XVIII-lea și, din păcate, chiar și în zilele noastre, unii medici o consideră doar un înveliș. Dar este învelișul care ne semnalează când a intrat un intrus – eczeme -, care ne transmite că nu ne simțim confortabil într-o anumită situație – transpirație excesivă sau clasica înroșire a obrajilor – sau care ne arată că ne-am îndrăgostit : „ies scântei când ne atingem”.
Mai presus de toate, pielea este cel mai uman organ al nostru. Este și singurul care nu poate fi reprodus în totalitate de un robot, deoarece nu poate exprima, transmite sau recepționa emoții prin intermediul pielii.
Ca să închei într-o notă „optimistă”, este demonstrat științific că pielea femeilor este predispusă celulitei din cauza colagenului dispus vertical, față de cel încrucișat al bărbaților, precum și faptul că femeile îmbătrânesc mai repede decât bărbații, deoarece ei pierd acid hialuronic și colagen într-un ritm mai lent. Ce motive să mai avem, deci, să ne îngrijim de pielea noastră?
Aici găsiți și cealaltă carte a autorului, tradusă la noi de Andreea Călin, pentru Editura Publica: Adevărul despre durere
O discuție foarte interesantă pe temele propuse de carte am purtat și la clubul publica.files. Ca să participi la viitoarele ediții, este suficient să ne urmărești pe Trello și să te înscrii pe zoom când publicăm evenimentele
O recenzie scrisă de Georgiana Talpalaru
(departamentul #cărticeală)
Editată și corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu