Sunt cărți care te fac să devii părtaș/ă la fiecare decizie a protagonistului, descoperindu-l plină evoluție. De asemenea, există și cărți cu care e posibil să nu rezonezi: personajele și personalitatea lor sunt terne, deloc conturate și nu ești capabil/ă să te atașezi de ele.
Însă sunt și cărți care te fac să empatizezi cu protagonistul încă de la prima pagină. Parcă treci prin odată cu el prin momente dure, evenimente care parcă rup o parte din tine. Ai vrea să extragi personajul dintre filele cărții și să îl îmbrățișezi.
Așa a fost pentru mine romanul O listă a cuștilor de Robin Roe. Lectura a fost ca un montagne russe în care m-am îmbarcat fără să știu ce mă așteaptă.
Încă din primele pagini mi s-a prezentat trecutul personajelor, apoi am trecut prin bucle rapide ale traseului acestora, emoționante și dure. La finalul lecturii, am observat cum fiecare personaj acceptă și trece peste temerile dobândite în copilărie.
Faptul că acest roman se bazează pe experiențe din viața reală m-a făcut să trec printr-un amalgam de emoții, făcându-mi inima să se strângă. Povestea este spusă din perspectiva a doi băieți, Adam și Julian. Implicarea pe care fiecare a avut-o în viața celuilalt a avut un impact enorm asupra modului în care se văd pe ei înșiși și asupra concepțiilor despre lume ale acestora.
Poveste complexă, cu perspective multiple
Primele 100-150 de pagini ne pot induce în eroare din punct de vedere temporal. Trebuie să urmărim șirul de evenimente cu multă atenție. Pe tot parcursul cărții ne lovim de cele două perspective ale protagoniștilor, Adam și Julian. Alternarea lor contribuie la crearea unui fir narativ complex. Astfel, ca cititor/oare, îți dorești din ce în ce mai mult să știi ce s-a întâmplat cu băieții în trecut și care va fi punctul în care se vor întâlni cei doi.
Citește și The Steadfast Club: Descoperă-ți emoțiile citind!
Prin urmare, îl avem pe Julian Harlow, un băiat de clasa a noua care se izolează de restul colegilor, în special când este batjocorit de aceștia. Mai mult, el este privit de profesori ca un elev care chiulește des de la școală și nu își dă interesul. Pe tot parcursul cărții, profesorii dau dovadă de nepăsare. Nu îl întreabă de ce lipsește constant de la ore. În schimb, îl mustră constant că ia note proaste, fiind astfel catalogat direct.
Adam Blake este elev în clasa a XII-a la liceul lui Julian și este opusul lui: extrovertit, energic, plin de entuziasm, înconjurat mereu de un grup de prieteni, apreciat de profesori pentru meritele lui școlare și activitățile în care se implică.
Avansând în poveste, aflăm că, în trecut, în gimnaziu, elevii din clasele mai mari aveau grijă de unii din clasele primare, timp de un an. Acest lucru trebuia să îi ajute cu relaționarea și comunicarea, dar și să îi sprijine pe cei mici cu diferite cursuri, activități (ex: citire, dictare). Atunci se întâlnesc Julian și Adam și se ajută reciproc, dezvoltând o relație de prietenie. Pe măsură ce anii trec, aflăm cum și de ce Julian, de la un copil jovial, prietenos, ajunge să fie adolescentul care se retrage în cochilia lui.
Traumele din copilărie își pun amprenta asupra viitorului
Din nefericire, părinții lui Julian ajung să moară într-un accident de mașină, iar el este dus la un orfelinat până i se găsește un tutore sau o familie adoptivă. Cu toate acestea, Adam și mama lui sunt dispuși să îl ia în grijă temporar.
După aproximativ opt luni în familia Blake, Julian este luat de unchiul lui, Russell, care devine tutorele lui legal și motivul pentru copilăria dureroasă a lui Julian.
Autorul ne readuce în prezent, când Julian se confruntă cu PTSD (sindrom post-traumatic) din cauza decesului părinților. Prietenia acestuia cu Adam devine distantă. Julian retrăiește și își ține aproape amintirile frumoase cu părinții și casa în care a copilărit, dar și lucrurile pe care le are de la mama lui.
Citește și CĂRTICEALĂ | „Toate drepturile rezervate”: Plătește sau mori
Toate acestea îi conferă lui Julian o cale de evadare din casa în care trăiește cu Russell. Mai specific, este vorba despre o evadare din modul brutal al tratamentului pe care îl primește din partea unchiului său: abuz fizic (bătaie, biciuit) și abuz psihic (îi spunea mereu că a fost răsfățat de părinții lui și că nu merită nimic din ce are sau a avut). Chiar dacă Julian este bătut (biciuit, mai degrabă) și înfometat în repetate rânduri de Russell, el îi găsește acestuia scuze pentru modul inuman și nejustificat cu care îl tratează.
[…] e nefericit.”
Faptul că Julian ajunge să lipsească de la ore, pentru a-și ascunde cicatricile și vânătăile, trezește în Adam suspiciuni care îl îndeamnă să îl salveze pe Julian, rămas fără puterea și tăria interioară de a cere ajutor.
Se observă, de-a lungul poveștii, evoluția lui Julian, de la copilul inocent și jucăuș, la cel care trăiește cu teamă și frică, la copilul care îndură torturile unchiului său, până la cel care crede că nu merită nimic bun.
Doi poli opuși leagă o prietenie uimitoare
Este interesant că, în această carte, avem două personaje cu firi opuse, dar care au ceva în comun. Amândoi se confruntă cu traumele dobândite în copilărie: Julian cu PTSD și Adam cu ADHD.
Prietenia lor trece de orice barieră, inclusiv cea a timpului. Cei doi reîncep să vorbească după ani de zile în care Julian a fost luat din familia Blake.
Adam dă dovadă de răbdare și înțelegere față de Julian, chiar și atunci când PTSD-ul lui devine centrul glumelor grupului de prieteni al lui Adam. El îl ghidează pe Julian pe drumul cel bun, ducându-l la concerte sau în localuri de karaoke. Adam îi readuce zâmbetul pe buze și o stare emoțională bună. Când suspiciunile lui față de comportamentul lui Russell ating apogeul, Adam decide să facă orice pentru a-și salva prietenul și a-i oferi o viață normală.
Mici concluzii emoționale
Cartea O listă a cuștilor nu a fost o lectură ușoară. De multe ori voiam să îi pun capăt, din cauza comportamentului grotesc și toxic al lui Russell față de Julian. Cu toate acestea, o parte din mine voia să afle deznodământul, sperând să fie fericit. Voiam să știu dacă Julian va scăpa de viața terorizantă pe care a avut-o. Dacă i se va face dreptate. Dacă relația de prietenie se va destrăma, sau dacă Adam ar fi capabil să se sacrifice pentru Julian.
E o poveste mai mult decât emoționantă. Pur și simplu ajunge să te învețe blândețea, empatia, și să vezi lucrurile și emoțiile profunde dincolo de aparențe. Consider că trebuie să normalizăm acțiunea de a cere ajutor când cineva se confruntă cu ceva apăsător. Să nu mai judecăm o persoană după masca pe care și-o pune zilnic pe chip.
O recenzie scrisă de Andreea Dumitrașcu
(departamentul #cărticeală)
Editată de Mihaela Coman
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu