Intoarce-te la mine 2 FOTO Teodora Ciubotaru

Cărticeală | Întoarce-te la mine (II) – Simona Lungu (Recenzie)

Mă numesc Teodora și sunt o adolescentă cu capul în nori, care citește orice îi pică în mână. După experiența neașteptată pe care am avut-o cu primul volum al seriei, nu prea mai știam ce să cred. Și, cu toate că nu am fost încântată de poveste, finalul m–a convins să încerc și continuarea. De data asta, mi-ar fi plăcut să menționez câteva întâmplări din cartea anterioară, pentru că abordează anumite subiecte ce ar începe lejer o dezbatere lungă. Dar nu mi-ar plăcea să ofer spoilere majore și să stric experiența lecturii. Acestea fiind spuse, hai să vedem despre ce este vorba.

În vremuri de restriște, sufletul unui om este greu încercat și lupta pentru supraviețuire devine acerbă. Iar sufletul Anei este frânt. După ce Friedrich i-a pătat demnitatea, se întreabă dacă merită să fie iertat. Însă atunci când află că omul iubit trebuie să meargă pe front, lumea i se năruie. Nevoită să părăsească un mediu confortabil, tânăra se ascunde într-un sat, unde muncește aprig. De parcă nu ar fi de ajuns, mâncarea se împuținează pe zi ce trece, iar supraviețuirea devine o luptă grea.


Citeși cu plăcere recenziile noastre?

Ne poți susține cu o cafea virtuală pentru a ne inspira.


 

Se va întoarce Friederich la ea? Poate iubirea să străpungă așchiile necruțătorului război, să umple goliciunea lăsată în urma sa și să sfideze timpul pierdut?

Nu regret nimic. Dacă aş avea o putere sau mi s-ar oferi posibilitatea s-o iau de la capăt, aş urma aceeași cale.

Am să încep prin a spune că volumul acesta mi–a plăcut puțin mai mult ca primul. De data asta, războiul a fost mai bine scris, arătând greutățile țăranilor în privința terenurilor agricole și a mâncării. Fără ajutorul lui Friederich, Ana a fost nevoită să se descurce singură, așa că abia acum am remarcat o mică evoluție în privința gândirii ei.

Au fost menționate câteva detalii istorice (cum ar fi Haiducii Dobrogei) care, din păcate, nu au fost dezvoltate. Mi–ar fi plăcut ca măcar la încheierea războiului să fi fost explicate anumite lucruri legate de tabere sau felul în care a fost învinsă cealaltă grupă. Autoarea însă m–a mulțumit cu felul în care a fost afectată România, și cât de mult a durat până când s–a întors totul la normalitate (serios vorbind, nu s-a mai întors la normalitate, că au preluat comuniștii puterea).

Puteți cumpăra cele două volume din „Întoarce-te la mine” de pe site-ul editurii bookzone

Și de această dată am simțit cum plictiseala îmi dă târcoale. Plot–ul ar fi putut fi mai dezvoltat, având în vedere că personajul masculin lipsește și nu se mai poate axa povestea pe secretele lui. Stilul de scriere m–a iritat prin încâlceala dialogurilor. A fost un paragraf la final atât de neclar, încât a trebuit să îl citesc de vreo cinci ori ca să înțeleg la ce se referă. Totuși, cartea s–a parcurs repede, așa că este potrivită pentru perioadele când ai nevoie de o lectură rapidă și scurtă.

Ei îmi dau curaj să sper că aceste zile întunecate vor dispărea, iar soarele va ajunge și la noi. {…}Viața care ajunsese o rutină s-a transformat într-o multitudine de zile interesante și asta doar datorită lui.

Pentru ca nu mă pot abține, trebuie să revin la finalul primului volum, și la reacția Anei după ce s-a întâmplat acel lucru. Comportamentul ei mi s-a părut unul inadecvat situației, și cu toate că speram ca ei doi să nu rămână împreună, știam că așa o să se întâmple. Ce mi se pare deranjant este că ar putea fi fete care citesc lucrul ăsta și care ar considera răspunsul protagonistei unul normal. S-ar gândi că este OK ca un bărbat să le trateze așa, că doar pană la urma este dragoste. Dacă ar fi măcar o mențiune că este descrisă o relație toxică…

Mă întorc acum la Ana, un personaj de care nu m-am putut atașa oricât de mult aş fi încercat. Sunt furioasă pentru că a ales să rămână cu acel soldat, arătând cât de puțin se respectă pe ea însăși. Chiar și în cadrul unei relații nu mi se pare un partener de încredere. A fost egoistă, ignorând cu totul traumele lui Friederich. Se gândea doar la dragostea dintre ei doi, în loc să accepte că omul trece prin momente grele.

Aş vorbi și despre personajele secundare, însă nici acestea nu au fost așa de bine conturate. Măcar la încheiere ar fi meritat mai multă atenție. A fost un moment la finalul cărții în care au fost menționate, ceea ce mi s-a părut destul de drăguț. Și legătura dintre începutul primului volum și finalul acestuia a fost un mod interesant de a relata povestea.

Mulți se folosesc de femeile de aici, apoi le abandonează, fără a se uita înapoi. Se căsătoresc doar cu nemțoaice, cu origini cât mai pure. Conducătorul lor vrea ca țara să fie locuită doar de arieni, blonzi cu ochii albaștri.

Mă bucur mult că am reușit să termin seria asta. Chiar dacă a avut câteva elemente care mi-au plăcut, am simțit că citesc o schiță și nu un produs final.


Teodora Ciubotaru este elevă la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” (Suceava) și face parte din Departamentul #carticeala. Îi puteți urmări contul de bookstagram aici.
3

Comentează