Cărțile istorice sunt de interes pentru mine din 2018, fie ele ficțiuni istorice sau biografii ori memorii. Poate vi se pare târziu că abia atunci, la vârsta de 21 de ani, au început să îmi placă istoria și momentele importante ce au marcat anumite decenii, chiar perioade. Menționez anul 2018 deoarece atunci am vizitat Cracovia și Varșovia, implicit Auschwitz-Birkenau.
De atunci am început să caut, să citesc, să mă documentez și să sorb fiecare carte de memorii, jurnal sau roman de ficțiune istorică, deoarece am fost impresionată de ce am văzut, de loc, de relatările ghidului. Astfel, având imaginile din vizita la Auschwitz și Auschwitz Birkenau întipărite în minte, am început să fiu fascinată și pasionată de orice carte care abordează acest subiect.
Drept urmare, continui să citesc asemenea cărți, deoarece fiecare este unică în felul ei, toate sub cupol comună a memoriei, a traumei colective.
Fiecare moare singur nu neglijează nici aspectul oamenilor modești dintr-o Germanie acaparată de naziști, nici atmosfera apăsătoare, sumbră care apasă familiile personajelor. din cauza pierderilor suferite.
Citește și „Fata de laborator: O poveste despre aspirația la știință și cunoaștere”
Personaje umane într-o Germanie asediată tiranic
În cartea lui Hans Fallada, Fiecare moare singur, descoperim treptat povestea Annei, casnică, și a lui Otto Quangel, maistru într-o fabrică. Acesta ajunge, treptat, să producă lăzi pentru muniție și mai apoi sicrie, în locul mobilei sculptate. Cei doi alcătuiesc un cuplu de oameni modești, în vârstă de 50 de ani, care și-au pierdut singurul fiu pe front, luptând pentru Hitler. În urma acestei pierderi, aleg să înfrunte sistemul nazist. Cum altfel, dacă nu prin sfidare?
Încep prin a scrie săptămânal cărți poștale și scrisori, pe care le distribuie la întâmplare prin oraș. Acest act dovedea nesupunere și era pedepsit cu moartea. Dacă reușesc să schimbe ceva în gândirea celorlalți cu ale lor cărți poștale sau nu, dacă au vreun impact acele acuzații cutremurătoare, rămâne să aflați.
Totodată, am descoperit și povestea altor personaje, care au avut mai mult sau mai puțin contact sau legătură cu cei doi Quangel. Însă povestea fiecăruia a avut ceva dureros în ea. Autorul reușește să portretizeze, prin soții Quangel, figuri reale, imperfecte și demne, ce au suportat în tăcere actele tiranice, păstrându-și latura umană într-o lume dezumanizată.
Vrei mai multe recenzii? Sprijină interesul voluntarilor noștri pentru lectură.
Oameni care i-au inspirat pe alții prin caracterul lor
Sunt atât de multe aspecte care fac ca povestea să rezoneze puternic cu cititorii. Faptul că a fost scrisă la scurt timp după încheierea războiului și că s-a bazat pe rapoartele poliției reprezintă unul dintre motivele care îi conferă autenticitate. Al doilea aspect ține de stilul lui Fallada. Uneori se simte nesofisticat, neșlefuit chiar. Poate că este vocea lui unică, sau poate efectul pe care l-a avut scrierea romanului în doar trei săptămâni. Al treilea aspect, și poate cel mai important, este că romanul se bazează pe evenimente adevărate, iar Fallada a schimbat doar câteva detalii.
Anna și Otto Quangel fictivi îi au la bază pe Elise și Otto Hampel. Cuplul căsătorit a furnizat cărți poștale scrise de mână împotriva celui de-al treilea Reich. După arestarea lor, au fost judecați pentru înaltă trădare și executați pe 8 aprilie 1943.
Cartea Fiecare moare singur surprinde prin simplitatea ei, dar și prin personaje cu trai modest, care dovedesc putere mentală și o coloană vertebrală într-un sistem bolnav.
| „Fiecare moare singur” a apărut în colecția Cărți cult la Editura ART. Traducere din limba germană și note de Gabriella Eftimie Cartea este disponibilă și în Librăriile Cărturești. |
O recenzie scrisă de Andreea Dumitrașcu
(departamentul #cărticeală)
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Iulia Marc