Cât am citit cartea, am trăit cea mai ciudată senzație. Aveam în minte vocile animalelor și imaginile din filmul de animație din 1954, pe care l-am văzut pe casetă video când aveam în jur de 7-8 ani, de nenumărate ori. Până în clasa a noua, nu am știut despre ce e vorba cu adevărat în Ferma animalelor, iar acum, recitind-o, vedeam mereu copilul care privea fascinat la animăluțe și plângea la scena de la final, cu Boxer.
Viața unui animal înseamnă mizerie și sclavie: iată adevărul curat.
Povestea e aparent simplă: animalele de la ferma Conacul se satură de modul în care sunt tratate și se răzvrătesc, alungându-și stăpânii și astfel își iau viața în propriile… copite/labe.
Cartea este o alegorie, descriind în mai puțin de 200 de pagini Revoluția Rusă și preluarea puterii de către Stalin.
Ale Angliei animale
Cartea se deschide cu adunarea tuturor animalelor de la fermă, care au venit să îl asculte pe Old Major – tradus în limba română ca „Senior” (o combinație alegorică între Marx și Lenin), porcul cel mai bătrân și conducătorul lor. Acesta ține un discurs prin care încearcă să le trezească celorlalte animale dorința de schimbare printr-o revoluție și le învață un cântec (Ale Angliei animale), un imn menit să le unească spre un țel comun: egalitate, libertate, prosperitate. Din păcate, moare trei zile mai târziu.
Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că a trebuit să treacă o vreme până animalele s-au hotărât, în sfârșit, să treacă la acțiune. Au fost câteva zile în care stăpânul lor, domnul Jones (care-l simbolizează pe Țarul Nicolae al II-lea) nu a mai dat pe acasă. A stat la cârciumă, lăsând ferma de izbeliște. Abia în momentul în care le-a ajuns cuțitul la os au acționat, pornind revoluția și alungându-l pe Jones.
„Toate animalele sunt egale.”
Revoluția e un succes, iar animalele preiau controlul fermei. Toate sunt în extaz, căci au reușit să împlinească visul Seniorului, iar animalele de la fermă au încetat a mai fi asuprite și a mai munci pentru oameni. De acum înainte, urmau să muncească doar pentru ele și să aibă o viață mai bună. Porcii, fiind cele mai inteligente animale de la fermă, au preluat conducerea. Printre ei se remarcă Napoleon (care-l simbolizează pe Stalin) și Snowball, alias „Bulgăre de Nea”, (o alegorie pentru Troțki) care, din păcate, au viziuni diferite și nu reușesc aproape niciodată să cadă de acord.
Numele fermei este schimbat, din Ferma Conacul devine Ferma Animalelor, iar principiile Animalismului, predicate de Senior, sunt reduse la șapte precepte importante, scrise cu vopsea pe un perete:
Orice merge pe două picioare e dușman. Orice merge pe patru picioare sau are aripi e prieten. Niciun animal nu va purta haine. Niciun animal nu va dormi într-un pat. Niciun animal nu va bea alcool. Niciun animal nu va ucide alt animal. Toate animalele sunt egale.”
Instrumente de propagandă… animală
Treptat, conflictul dintre Napoleon și Snowball devine din ce în ce mai pregnant și culminează cu „lovitura de stat” organizată de primul, cu ajutorul câinilor. În momentul în care Snowball își prezintă planurile de construcție a unei mori care le va îmbunătăți viața animalelor, aducând electricitate și căldură, Napoleon aduce câinii pe care îi dresa de când erau pui și îl alungă de la fermă. Celelalte animale, prea șocate pentru a acționa în vreun fel, pe moment, nu pot decât să se supună și să îl accepte pe Napoleon ca nou conducător.
Squealer, alias „Țignal”, (simbolul lui Molotov, dar și al ziarul sovietic Pravda) devine mâna lui dreaptă, reprezentând instrumentul de propagandă, cel care îl preamărește pe Napoleon, manipulează și dezinformează populația. În timp, Snowball e transformat în inamicul public numărul unu, i se șterg faptele eroice din timpul Revoluției din memoria colectivă, iar ignoranța îl face responsabil pentru toate lucrurile rele care se întâmplă la fermă. Viața animalelor e din ce în ce mai grea, muncesc din ce în ce mai mult, mâncarea se împuținează și li se cere să facă sacrificii din ce în ce mai mari.
„O să muncesc mai mult.”
Momentele cele mai emoționante din film, dar și din carte, au fost, pentru mine, cele cu Boxer. El reprezintă muncitorimea, oamenii simpli, care consideră că totul se rezolvă prin muncă. Când moara e distrusă prima dată, el hotărăște să se trezească mai devreme și să muncească mai mult pentru a o reface, considerând că e datoria lui. Are câteva momente în care parcă își amintește că lucrurile nu sunt chiar cum le spune Squealer, însă e redus curând la tăcere și ajunge să adopte o nouă deviză: „Napoleon are întotdeauna dreptate”.
Treptat, cele șapte precepte încep să se modifice în funcție de nevoile porcilor din acel moment. Ei încep să facă tot mai des comerț cu oamenii și își însușesc fosta casă a domnului Jones, împreună cu afinitatea acestuia pentru alcool. În acest punct, lumea s-ar întreba „Dar de ce nu fac nimic animalele astea? De ce nu se revoltă din nou? Ele sunt multe, Boxer e puternic, ar putea să-i nimicească ușor pe Napoleon și trupa lui.”
Are totuși loc o tentativă de revoltă, a găinilor, când sunt anunțate că trebuie să predea ouăle pentru comerț. Știți ce s-a întâmplat? A eșuat. Găinile au fost izolate și li s-a tăiat rația de mâncare. Ceilalți au fost amenințați cu moartea dacă le vor ajuta. Eficient, nu? În plus, oile, care deveniseră acum simbolul simpatizanților, fuseseră dresate să repete mereu „Patru picioare bine, două picioare rău”.
Nu uita să arunci un ochi peste cartea discutată la ediția anterioară a clubului de carte. CĂRTICEALĂ | „Toate drepturile rezervate”: Plătește sau mori
De asemenea, era mereu amintită posibila întoarcere a oamenilor, dacă animalele nu îl vor asculta pe Napoleon. Începe să se manifeste cultul personalității. Napoleon își decernează medalii și cere ca toți ceilalți să i se adreseze cu titluri care mai de care mai pompoase și complicate. După revolta eșuată a găinilor apare un șir de execuții, menite să țină animalele sub control și să oprească din fașă orice altă încercare de schimbare a regimului.
Cu toate că toți ceilalți își amintesc de regula „Niciun animal nu va ucide un alt animal”, modificarea ei prin adăugarea „fără motiv” la final le face să nu își mai pună prea multe întrebări.
„Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.”
La fermă apare o nouă generație de animale, dar numai porcii sunt cei care primesc o educație. Puii sunt luați deoparte și învățați să nu se asocieze cu celelalte animale. Educația devine o armă, duce la gândire critică și la revolte, or asta nu se poate întâmpla la Ferma Animalelor. Porcii trebuie să își păstreze puterea, iar ignoranța și prostia trebuie să existe, ca populația să continue să fie controlată.
Cu toate că sunt câteva animale conștiente de planurile conducătorilor, ele nu fac nimic. Continuă să se complacă în situația absurdă în care au ajuns. De la dorința unei utopii au ajuns la control, foamete și îmbogățirea celor la putere.
„Patru picioare bine, două picioare mai bine.”
Cartea se termină așa cum era de așteptat. Singura trăsătură care le mai lipsea porcilor pentru a deveni umani era mersul biped. Propaganda reușește să distrugă toate principiile utopice de la început.
Ferma animalelor a fost interzisă în anumite state, sau cenzurată, toate astea pentru că ar duce la instigare la revoltă sau face referire la anumite lucruri interzise în anumite religii (porcii consumând alcool, pentru credincioșii islamici). Din punctul meu de vedere, este o carte care ar trebui predată, citită și dezbătută peste tot în lume. E genul de carte care poate determina o schimbare, la orice nivel. Deși a fost publicată pentru prima dată în 1945, are relevanță chiar și în zilele noastre. Va continua să aibă, atâta timp cât vor exista conducători corupți și regimuri politice care încearcă să reducă la tăcere și să controleze oamenii de rând.
O recenzie scrisă/ cu fotografii de Sorina Sfreja
(departamentul #cărticeală)
Editată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu