Doamna England a fost publicată în 2022, are 416 pagini, iar în România a apărut la editura Nemira, colecția Babel, fiind tradusă de Silvia Nastasie. Stacey Halls s-a născut în 1989. A mai scris The Familiars, care în 2019 a fost bestseller Sunday Times, și The Foundling (2020).
De ce să nu ai (aproape) niciodată așteptări?
De când am citit prima dată detaliile de pe spatele coperții am rămas cu ideea că subiectul are ceva paranormal. Că acea doamnă England are vreun secret horror, ca în Prăbușirea Casei Usher, de E. A. Poe. Am început să citesc cartea și am tot așteptat acel element supranatural, care nu a venit. Trecusem de jumătatea cărții și eram atât de dezamăgită, încât am dorit să renunț de două ori la ea, să o dau mai departe. Totuși, ceva nu m-a lăsat să fac acest lucru. Curiozitatea a triumfat și am reușit să o citesc într-o călătorie de șapte ore cu trenul.
Cartea nu are nimic supranatural. Trebuie să îmi blamez propriile așteptări pentru că am crezut acest lucru. În schimb, povestea are un subiect cât se poate de real, iar întregul adevăr se dezvăluie în ultimele capitole. Poate și acest fapt a contribuit la dezamăgirea mea, dar a meritat toată așteptarea.
O mică idee despre acțiunea cărții
Întreaga narațiune o urmărește pe dădaca May, sau Ruby. Ea este cea care descoperă povestea familiei England și ce se ascunde, de fapt, în spatele femeii fragile și bolnăvicioase care, la prima vedere, nu pare că își iubește copiii.
Dădaca May este o tânără care a absolvit institutul Norland, o școală pentru instruirea tinerelor fete pentru a deveni îngrijitoare de copii. Ea ajunge să lucreze pentru familia England, foarte înstărită, cu multe rude bogate. În casa domnului și a doamnei England, Charles și Lilian, sunt patru copilași: bebelușul Charley, fetele Decca și Millie și băiatul Saul.
Familia lui Ruby este modestă și deține o băcănie. Ruby are doi frați și o soră mai mică, aceasta având nevoie de îngrijiri medicale în urma unui accident. Tatăl este absent și are o afecțiune psihică. Acesta este și principalul motiv pentru care Ruby își părăsește casa, cu un țel clar în minte: de a avea un serviciu pentru a-și ajuta familia.
Personajele
Vreau să scriu câte ceva despre personajele ce mi-au atras atenția în mod special și mi se pare mai ușor să le iau pe fiecare în parte, pentru a nu da spoilere sau să amețesc cititorul cu tot felul de informații.
Dădaca May/Ruby este personajul principal al cărții, lucru care m-a făcut să mă întreb de ce cartea are titlul Doamna England (Lilian). Da, există un mister legat de ea, dar aparițiile ei sunt destul de scurte și vagi. Abia spre finalul cărții am înțeles că Ruby a fost un instrument (deși nu îmi place termenul) prin care Lilian reușește să se regăsească și să evadeze, dar mai multe voi spune când voi ajunge la ea.
Mi-a plăcut de Ruby din primele pagini. Se dovedește a fi o tânără destoinică, deșteaptă, care nu își pierde cumpătul. Se pricepe foarte bine să aibă grijă de copii, are un caracter puternic, chiar dacă a avut momentele ei de slăbiciune pe parcurs. Povestea ei este emoționantă.
[SPOILER ALERT]
A supraviețuit, împreună cu sora ei, unei tentative de omor, și mi s-a părut interesant faptul că s-a pus în lumină ideea că cei din jur „trăgeau” de ea să fie fericită că a supraviețuit, că putea să nu mai fie, fără să ia în seamă propriile ei sentimente. Ruby a avut parte de o întâmplare traumatică, și simplul fapt că a supraviețuit acesteia nu șterge impactul psihologic, șocul și groaza prin care a trecut. Cum spune chiar ea: „Toată lumea îmi spunea că aveam noroc că sunt în viață, că a fost un miracol. Se așteptau să fiu fericită, dar nu eram, iar asta a făcut ca totul să pară mai rău. M-am simțit foarte deznădăjduită și singură.”
„-Ba da, dar nu fac asta. -De ce nu? -Pentru că nu vreau. Și acesta este un motiv suficient de bun pentru a nu face ceva. A spune nu poate fi de zece ori mai greu decât a spune da, dar te face să te simți de o sută de ori mai bine.”
Doamna England/Lilian: prezența acesteia rămâne enigmatică de-a lungul cărții. Autoarea a reușit să o pună într-o lumină proastă, astfel încât m-am îndoit de caracterul și de intențiile acesteia. S-a dovedit, în final, că doamna England era o pasăre în colivie. A fost pasată domnului England printr-o căsătorie aranjată de familia ei, iar cu acesta nu a avut o viață bună. Era controlată și supravegheată intens, iar ca formă de răzbunare, domnul England a îndepărtat-o de propriii copii.
Prin dădaca May, reușește să ia inițiativa, să spună „stop!” și să încheie socotelile cu acest soț abuziv. De aceea cartea se numește Doamna England. Asistăm la renașterea ei și ador să văd personaje feminine care pun punct și se ridică deasupra propriei neputințe. Pe lângă toate acestea, descrierile legate de aspectul ei m-au dus cu gândul la o apariție angelică și demnă: păr lung și blond, piele albă, statură impunătoare, dar cu un mers ușor.
Citește și „Frida Kahlo și culorile dragostei”: Puterea de nestăvilit a femeii
Domnul England (Charles): nu am foarte multe de spus despre acest bărbat. E tipul de soț gelos, sufocant și manipulator, care dorește să controleze orice. Dacă ar fi să i se facă un portret psihologic, s-ar observa la el multe frustrări adunate, având daddy issues, de unde a dezvoltat și această personalitate toxică.
Elsie: aceasta este sora mai mică a lui Ruby, despre care am scris și mai sus. Chiar dacă nu are o prezență puternică în carte, apărând pe parcurs doar prin intermediul câtorva scrisori, ea este epicentrul lumii lui Ruby. Este o constantă în gândurile ei și ne putem da seama că este cea pe care o iubește cel mai mult. Mi s-a părut că Elsie merită menționată datorită acestui lucru și pentru că este și ea o supraviețuitoare.
Mama lui Ruby: ea apare și mai puțin decât Elsie, dar rarele dăți în care se arată în poveste, au fost destule ca să fie personajul căruia îi port cea mai mare pică. I-a pus în cârcă lui Ruby, o copilă la vremea aceea, să poarte de grijă tatălui ei, un bărbat bolnav, ca mai apoi să o blameze tot pe Ruby pentru că a eșuat. Nu a fost o adevărată mamă.
Cartea se citește rapid și spune o poveste care merită descoperită. O recomand mai ales cititorilor cărora le plac acele lecturi unde acțiunea se dezvoltă încet, iar la final este acel moment de realizare, când conectăm toate punctele și înțelegem că totul s-a întâmplat cu un sens ascuns. O poveste surprinzătoare, despre ce se poate ascunde în spatele unor aparențe.
O recenzie scrisă de Raluca Buburuzanu
(departamentul #cărticeală)
Editată de Sorina Sfreja-Nemeș
(coordonatoare dpt. #cărticeală)
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu
(coordonatoare dpt. #cărticeală)