Edit Alex Bodnar, sursă template Amazon & shutterstock

„Cum să te împrietenești cu întunericul” sau „Cum să trăiești cu o inimă zdruncinată”?

O nouă ediție a clubului de carte The Steadfast Club urmează să aducă împreună, încă o dată, tineri din toată țara, și îi încurajează să vorbească despre emoții. Discuțiile vor avea loc în jurul cărții Cum să te împrietenești cu întunericul, care tratează multe subiecte dificile, mai ales legate de pierderea unei persoane dragi.

Vă așteptăm și pe voi la club, pe 27 octombrie, de la 20:00. Dar până atunci îl lăsăm pe Alex să vă povestească despre carte.


Because what other choice is there, really? You have to make friends with the dark.

Încă nu m-am împrietenit cu întunericul. Totuși, îmi place de el. Mă calmează. La capitolul prietenie o ducem prost. Pot, în schimb, să trăiesc cu o inimă zdruncinată. Bine, more or less. Am învățat și am învățat. Mai întâi, am învățat de la mine. Apoi, am învățat din cartea lui Kathleen Glasgow, Cum să te împrietenești cu întunericul. Mai am multe de învățat.

Cum am descoperit cartea

The Steadfast Club s-a apropiat cu pași repezi și m-a motivat din timp să acord o șansă acestei cărți, să o răsfoiesc, să o citesc, să o respir și să o înțeleg. Mi-a plăcut foarte mult. Am mai plâns din când în când în pat, cu cartea în mâna stângă și un pahar de Dr. Pepper în cea dreaptă. Terapie gratuită, ce pot zice?

 

Kathleen Glasgow
Kathleen Glasgow (FOTO goodreads.com)

După moartea mamei și a surorii, Kathleen Glasgow a scris Cum să te împrietenești cu întunericul pentru a reuși, cumva, să se împace, după cum a specificat ea, cu un „tsunami de doliu”. Pe lângă această împăcare interioară, a dorit să ne ajute și pe noi, cititorii, mai ales pe cei în doliu, sau pe cei care, poate, au nevoie de un sfat sau o îmbrățișare lungă.

Despre ce e vorba?

Tiger Tolliver duce o viață complicată, alături de mama sa. Deși nu o duc bine financiar și facturile se tot înmulțesc, relația lor puternică le ajută să treacă prin întuneric. La școală, Tiger este o victimă a bullying-ului, din cauza hainelor pe care le poartă, iar Cake, prietena ei din copilărie, este singurul colac de salvare printre toți acei adolescenți. Anul școlar se apropie de sfârșit și urmează balul, așteptat cu nerăbdare. Apoi… ceață. În timpul unei întâlniri cu Kai, băiatul de care s-a îndrăgostit, află, în urma unui apel, că mama ei a murit.

Cum să te împrietenești cu întunericul
Cum să te împrietenești cu întunericul

Tiger trebuie să învețe să treacă peste straturile de vinovăție care se adună în ea treptat, iar pe lângă asta, mai are de învățat o lecție prețioasă: cum să te împrietenești cu întunericul. Într-o lume în care mama ei nu mai există, trebuie să supraviețuiască cu gândurile ei și cu vinovăția acumulată în urma ultimei interacțiuni cu ea.

Kathleen Glasgow, autoarea cărții, reușește să atingă teme sensibile, precum sinuciderea, depresia, bullying-ul, dependența de alcool și abuzul domestic, prin prisma lui Tiger și ale surorii ei vitrege mai mari, Shayna. În timp ce Tiger are gânduri întunecate, este hărțuită de colegi și dorește să-și pună capăt vieții din cauza dorului și a singurătății, Shayna fuge atât de ea însăși, cât și de un iubit toxic, dependent de alcool.

Ce mi-a plăcut/ nu mi-a plăcut

Pe cât de tristă a fost, pe atât de mult mi-a plăcut. Nu am trecut vreodată prin doliu, sau poate că am, totuși, un doliu interior, pentru mine, pe care nu vreau să-l bag des în seamă. Kathleen a reușit să transpună câteva dintre emoțiile mele (și cu siguranță și din ale voastre) într-o carte despre o fată care încearcă să-și găsească locul în societate. Țineți minte, vorbim aici despre o societate în care mulți copii sunt lăsați în mâinile asistenților sociali, pasați dintr-o casă în alta, sau abandonați, uitați zilnic pe străzi, fără milă. Tiger a fost martora unor povești dure despre cei abandonați și ea însăși a fost personajul dintr-o întâmplare desprinsă dintr-un coșmar.

Citește aici despre prima ediție a clubului de carte The Steadfast Club

Mi-au plăcut și descrierile realizate de Kathleen, descrieri care au reușit să redea perfect starea de doliu a lui Tiger. Nu am reușit să citesc și versiunea în română, însă în engleză au fost potrivite. Nici seci, dar nici prea înflorite: 

I don’t understand how things are keeping going when she has just stopped. If I close my eyes and wish hard enough, will she come back? Is this some cruel, weird trick by the universe? […] Maybe by yelling at my mother and telling her those horrible things, I set off some domino effect, tripped a wire in the cosmos, and changed my path and now I’m being taught a terrible lesson.

Dacă tot am și dreptul de a mă plânge, vă mărturisesc că nu mi-a plăcut un singur lucru: formatul tipic unei cărți Young Adult. Începutul e marcat, ca de obicei, de ceva dramatic. Iar spre sfârșit, lucrurile o iau razna nu de dragul caracterizării protagonistului, ci doar ca să fie over the top. Mi se pare că o parte din sfârșit a fost puțin cam forțată. Poate că am citit prea multe cărți scrise de John Green și David Levithan.

Concluzie

Încă nu m-am împrietenit cu întunericul. Mai durează, dar până o fac, poate citiți și voi cărticica. E scurtă, dar doare și e plină de tristețe. O tristețe care, parcă, te face să te simți împlinit și care, totuși, acordă o voce gândurilor noastre.

Nu e cea mai bună carte pe care am citit-o, dar e cel mai bun umăr pe care am putut plânge vreodată.

P.S.: Poate vreți și niște muzică pe lângă: am făcut un playlist dedicat cărții! *winks*


O recenzie scrisă de Alexandru Bodnar
(departamentul #cărticeală)

Editată de Sorina Sfreja-Nemeș

Corectată de Iulia Dromereschi

Layout de Diana Hîncu

1
Alexandru Bodnar
Mare iubitor de biscuiți, poezie și cărți horror. Uneori scriu poeme în engleză și articole pentru media.hub, sau mă holbez la pereți, sau ascult muzică. Am menționat că mă mai și holbez la pereți?