Maramureșul este cel mai bogat plai, din punctul de vedere al poveștilor și miturilor din folclor. Cel mai des „m-am întâlnit” cu Fata Pădurii.
Poveștile despre Fata Pădurii le-am auzit pentru prima dată de la colegul meu de apartament, care locuiește în Vișeul de Sus. Apoi am cerut mai multe detalii de la bunicii săi, pentru ca ele să fie cât mai precise.
Fata Pădurii este un duh care are grijă de răsadurile sale, pendulează între o frumusețe de nedescris și o urâțenie de temut și poate poci un om cu vocea ei. Se spune că glasul ei este de o frumusețe nepământeană. Însă, pe cât este de frumoasă, pe atât este de otrăvitoare. Cei care o ascultă simt cum puterea li se scurge din trup, lăsându-i slăbiți și vulnerabili.
Chiar și în somn, Fata Pădurii rămâne o amenințare. Dacă o visezi noaptea, se crede că te trezești secătuit de energie. Pentru a putea înțelege mai bine modul în care aceasta se prezintă și abordează sătenii, am să vă prezint două povești preluate de la sătenii din Vișeul de Sus.
Prima poveste: Pariul și stratul de usturoi
Prima poveste are ca subiect un pariu între săteni. Un localnic a vrut să demonstreze că acest duh nu există și că nu se teme de el. El a jurat că va merge până la răsadurile ei pentru a înfige o cruce în pământ și a-i fura usturoiul.
Odată ajuns la straturile acesteia, Fata Pădurii l-a pocit, iar el a rămas încremenit. A fost incapabil să se mai miște, lucru care a servit, probabil, drept avertisment pentru alții.
A doua poveste: Ceapa și stâna
A doua poveste constă în experiența lui Gavrilă Tomoioagă. Gavrilă era un bătrân care a simțit pe pielea lui ce înseamnă întâlnirea cu acest duh, la stână, în tinerețe. Totul a început cu doi prieteni de-ai săi, dezamăgiți că fetele cu care trebuiau să se întâlnească nu au apărut.
Cei doi au furat de pe un strat al Fetei Pădurii niște ceapă, pe care au mâncat-o împreună cu Gavrilă.
CITEȘTE ȘI OPINIE | Sărbătorile în Moldova
Fiind cel mai tânăr, Gavrilă a fost trimis noaptea după apă la izvor. Acolo, liniștea a fost străpunsă de un cântec, după cum descrie el, pe trei voci, și de o frumusețe ce îți dădea fiori. Cuprins de frică, a băut apa și a umplut găleata în grabă, dar un tremur rece de la călcâie până în vârful capului l-a cuprins, lăsându-l „înghețat”.
A doua zi, Gavrilă era pocit, slăbit și nu mai putea vorbi. Norocul lui a fost că o bătrână a satului, care fusese și ea lovită de duh, a dorit să îl ajute. Aceasta l-a descântat și i-a prezis că dacă în seara respectivă îi va curge sânge din nas, va scăpa de blestem. Dacă asta nu se va întâmpla, va „merge la cei lați”. Gavrilă susține că s-a întâmplat cum a spus bătrâna iar a doua zi a fost vindecat.
Ce tip de spirit este Fata Pădurii?
Fata Pădurii, conform mai multor povești, nu pocește doar persoanele care îi fură din răsaduri sau i le batjocorește. Își alege ca ținte persoane trecătoare prin pădure. Asta mă face să cred că e un duh care apără granița dintre pădure și oameni.
Dacă ți-a plăcut materialul lui Raul,
Cu toate acestea, printre multele povești de origine ale acestui spirit, stă și următoarea. O fată s-a pierdut prin adâncul pădurii, unde s-a întâlnit cu un bărbat ce s-a oferit să o ajute, însă el a dus-o mai adânc în pădure și i-a făcut rău. Povestea, împreună cu faptul că localnicii susțin că Fata Pădurii are ca ținte bărbați, îmi înclină judecata spre un duh răzbunător.
În mod normal, nu aș avea încredere în asemenea povești. Dar modul în care Fata Pădurii este infiltrată în cultura regiunii, localnicii povestind zeci de întâlniri cu aceasta, toate având anumite elemente în comun, mă face sa cred că are un sâmbure de adevăr.
Material de Raul Catrinoi-Zănoagă(#practicăUBB 2025-2026)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi