echipa blizzard eye
Clubul de robotică Blizzard Eye FOTO Bogdan Alucăi

Blizzard Eye: Motivul pentru care până și Târgu-Neamț a devenit relevant

După cum bine știm, de mai bine de zece ani comuniunea omului cu natura a fost înlocuită cu tehnologia și inteligența artificială. Cum Târgu-Neamț nu a dorit să se lase mai prejos, în acest articol vă prezentăm clubul de robotică Blizzard Eye din cadrul Colegiului Național „Ștefan cel Mare”.


Puterea exemplului

Prima dată când am auzit de club a fost de la una dintre prietenele mele, la câteva zile de la înființarea acestuia. Atunci subiectul nu m-a preocupat, dar acum, după un research îndelungat (un click pe site-ul lor) și ajutorul câtorva membri ai clubului, cu care am pus cap la cap următorul interviu, vă pot relata precis originile și activitatea Blizzard Eye.

 

M: Cum, cine și când a început Blizzard Eye?

BE: Echipa a început în septembrie 2019, când doamna Bianca Tarhon a adus la colegiu echipa EchoPulse din Bacău, care ne-a făcut o demonstrație cu robotul ei. După acea demonstrație, ne-am simțit și noi inspirați. S-a făcut o selecție, iar din septembrie 2019 există Blizzard Eye, la propriu, și concurăm în fiecare sezon.

 

robotul celor de la blizzard eye
Robotul celor de la Blizzard Eye. FOTO Arhivă

M: Unde vă desfășurați activitatea și cât de des vă întâlniți?

BE: Ne întâlnim cel puțin o dată pe săptămână. Cu cât ne apropiem mai mult de o competiție, ne întâlnim mai des pentru a lucra la robot. Spre exemplu, avem una chiar în weekend-ul ăsta (18/12/2022). Ne întâlnim aici la școală, avem „căsuța” noastră, cum ne place nouă să-i spunem. E o cămăruță în care stăm, lucrăm, păstrăm piese.

Formulă chimică structurală

În prezent, Blizzard Eye numără 19 membri și patru departamente – programare, mecanică, design 3D și social media – legate printr-o admirabilă relație simbiotică. Întregul proces de selecție ne este prezentat, mai jos, chiar de membrii clubului.

M: Câte persoane fac parte din club, după ce criterii sunt alese și ce vârste au?

BE: Suntem în jur de 19 persoane. În momentul de față, echipa are 15 membri și patru voluntari. Cu timpul, ne-am format niște criterii de alegere. La început a ales doamna Tarhon pe cine știa că se pricepe în domeniul acesta, dar apoi am făcut recrutări și am luat copii noi.

Spre exemplu, vara aceasta, recrutările au constat din patru zile în care am adunat noii membri. I-am împărțit pe echipe și le-am dat task-uri care să simuleze competițiile la care participăm. Iar apoi, cei care ne-au impresionat, din fiecare echipă, au dat un test scris, pe baza căruia au fost aleși. Ca vârste, avem copii de la 14 până la 19 ani. Anul acesta am avut un membru care a absolvit. E la facultate, are 20 de ani.

 

echipa blizzard eye
Clubul de robotică Blizzard Eye. FOTO Bogdan Alucăi

M: Toți membrii clubului sunt din clase cu profil real?

BE: Nu neapărat. În principal, echipa se bazează pe clasele de mate-info, dar avem și membri de la bio-chimie. Avem și câteva persoane de la profil uman. Contează mai mult cât de „meseriaș” este fiecare, cât de bine se pricepe la domeniul la care activează, în modul său.

 

Departamente & pași spre viitor

Pe site-ul clubului sunt descrise, pe larg, responsabilitățile fiecărui departament. Au de toate pentru toți:

  1. Programare„Ne ocupăm de ceea ce stă în spatele fiecărui robot. De la concept până la realitate – noi facem robotul să răspundă comenzilor și să reprezinte esența echipei.”
  2. Mecanică„Transformăm ideile în realitate. Ne ocupăm de asamblarea robotului, concentrându-ne asupra caracteristicilor fizice care se completează cu programarea.”
  3. Design 3D„Ne ocupăm de analiza componentelor, de asamblarea virtuală a robotului și de imprimarea unităților necesare. Toate acestea cu scopul de a facilita procesele reale din construirea robotului.”
  4. Social media„Suntem responsabili de promovarea echipei. Ne ocupăm de documentarea progresului, de crearea Notebook-ului și de tot ce înseamnă grafici și postări pe toate rețelele de socializare.”

M: Ce proiecte de viitor aveți?

BE: Proiectul de viitor actual, pe care ne bazăm, este SnowStorm, un eveniment ce va avea loc la sfârșitul lunii ianuarie, Ștefan’s Tech Challenge. Este un eveniment în care adunăm 14 echipe din țară și simulăm condițiile de joc First Tech Challenge în sala polivalentă a liceului.

Ne-am petrecut șase luni în organizare și încă mai avem câteva chestii de stabilit, dar sperăm că lumea va fi interesată de acest proiect. Pe lângă asta, ca planuri de viitor, credem că ar mai fi să ne formăm o echipă consistentă, sustenabilă. Asta în sensul de a aduna membri care sunt cu adevărat pasionați de robotică, cei care vor să facă ceva pentru echipă. În momentul actual avem persoane de genul, dar tindem ca echipa să aibă cât mai mulți asemenea membri.

 

Aptitudinile și abilitățile robotului sau, mai pe românește… ce-i cu grămada aia de cabluri și fiare?

M: Dați exemple de aplicații practice ale robotului în viața de zi cu zi.

BE: Sincer, robotul nostru, în situația lui actuală, are o aplicație destul de îngustă. Pentru că noi ne pliem pe competiția First Tech Challenge, care se schimbă de la an la an și provocările sunt destul de inedite. Totuși, cu piesele pe care le avem și cunoștințele dobândite, credem că robotul ar putea face orice.

Poate strânge gunoaie sau poate face livrări în campusuri. Mai sunt alte exemple de aplicații, care nu ne vin acum în minte. Cu puține modificări, robotul nostru ar putea face practic orice. O aplicație foarte simplă este cea a glisierei noastre, care ar putea pune obiecte pe un raft.

 

blizzard eye - departamentul de mecanica
Departamentul de mecanică al Blizzard Eye. FOTO Bogdan Alucăi

M: Dacă robotul ar fi un om, ce trăsături ar avea, fizice și de personalitate?

BE: În momentul de față, robotul nostru, dacă ar fi să-l transformăm într-un om, cu părere de rău spun că ar fi cam dolofan, scund și șchiop de-un picior.

BE#2: Eu l-aș asemăna cu o girafă, din cauza glisierei care seamănă cu o entitate cu gâtul foarte lung. În mare parte, robotul se bazează pe un fel de macara. Ca trăsături morale, în momentul actual… nu prea poate face nimic singur, dar lucrăm la asta. Cu timpul, îl vom dezvolta să poată merge singur. Și, ca persoană, cred că ar fi foarte adaptabil.

 

De ce e bine să faci parte dintr-un club… orice club

Dacă până acum membrii clubului au avut, poate, un ușor „trac de scenă”, cu toții au avut răspunsuri demne de luat în considerare la întrebările legate de avantajele personale pe care le poate crea clubul.

M: Numiți câteva aptitudini pe care le-ați dobândit/îmbunătățit în cadrul grupului.

BE: Comunicarea, în primul și-n primul rând. Pot da și un exemplu, fiindcă eu sunt mai nou: am învățat să vorbesc, mai mult sau mai puțin bine, și să comunic cu ceilalți. Fiind nou venit, a fost destul de greu, la început, să mă integrez.

A trebuit să stau puțin și să-i înțeleg pe ceilalți, punctele de vedere și gândirea. Asta atât pentru a mă putea adapta nevoilor echipei, cât și pentru a nu deveni enervant și a nu mă simți în plus față de ceilalți. Încă un lucru ar fi spiritul de echipă. La un moment dat a trebuit să găsim fiecare ce aptitudini are, ce idei are, care dintre ideile pe care le are fiecare pot fi folosite pentru a dezvolta robotul.

 

blizzard eye - departamentul de programare
Departamentul de programare al Blizzard Eye. FOTO Bogdan Alucăi

BE#2: Dacă ar fi să zic eu, pentru mine cel mai important lucru ar fi răbdarea. După cum, poate, își amintesc membrii mai vechi, eu fiind în echipă chiar din primul sezon, nu mă descurcam bine în acest departament, la început. Nici acum nu îmi place. Dar am învățat să accept că pot să greșesc din punctul de vedere al altora. În general, lucrul ăsta în echipă m-a ajutat să comunic sănătos cu oamenii, să interacționez ca lumea, fără să mă comport urât, pe românește.

BE#3: Pe mine, personal, clubul m-a învățat cum să empatizez foarte mult. Am încercat mereu să fac spațiul ăsta al roboticii să nu fie ca un „bau-bau” pentru nou-veniți. Adică să fie un spațiu safe, în care toată lumea să fie înțeleasă și să-și poată expune ideile confortabil, fără frica de a fi judecați într-o manieră negativă. Dacă te criticăm, este într-o manieră pozitivă și constructivă, în care tu să înțelegi ceva și să-ți dai seama cum poate fi schimbată ideea ta într-una mai bună.

BE#4: Un alt lucru care ar putea fi observat mai mult la cei mai vechi, spre deosebire cei mai noi, ar fi disciplina de care a fost nevoie pentru a ajunge până în punctul ăsta cu echipa. Pasiune, pasiune, dar poate deveni destul de mult și e greu de tras. Mai ales că, la un moment dat, va trebui predată ștafeta. Îmi imaginez că va fi și a fost o aventură până în momentul de față, pentru unii dintre noi.

 

Momente dificile

M: Povestiți cel mai dificil moment din cadrul clubului de robotică.

BE: Cel mai greu moment a fost când am avut prima regională, când a trebuit să ne adaptăm cu toate chestiile astea, plus pandemia, care a dat totul peste cap.

BE#2: Cred că cel mai dificil moment a fost chiar când a lovit pandemia. Noi aveam un robot făcut de care eram, cu toții, mândri. Chiar pe 14 martie trebuia să mergem la Iași, la competițiile regionale și pe 11 s-au impus restricțiile, s-a anulat tot și am rămas în aer. Cred că timp de o lună nu s-a adus nicio veste pentru că, în general, lumea era în haos.

 

blizzard eye - departamentul de design 3D
Departamentul de design 3D al Blizzard Eye. FOTO Bogdan Alucăi

Restricțiile impuneau ca un eveniment să nu se poată desfășura dacă avea mai mult de 1000 de persoane. Se spunea, inițial, că la acest eveniment, probabil, nu aveau să participe 1000 de persoane, deci poate ar fi avut loc. După două luni, după ce s-a anulat evenimentul, am primit, așa, din aer, din senin, înștiințarea că se vor face interviuri. Robotul nu avea să mai fie luat în calcul și jurații vor vorbi cinci-zece minute cu membrii echipei care se simt în stare să răspundă la niște întrebări.

Au fost întrebări despre robot în sine, despre cum ne-am descurcat noi, ca echipă, să ne formăm o structură, dacă am reușit să realizăm ceva. Sincer să fiu, ne-au cam bulversat. Fiind echipă nouă, nu aveam experiență, era primul an, nici nu am comunicat prea mult cu alte echipe, necunoscând pe nimeni, doar pe cei de la EchoPulse. La ei au fost și mai nașpa cu restricțiile. Cu timpul, ne-am adaptat. S-a schimbat total formatul.

 


Ajută-i pe voluntarx noștri să continue să facă superinterviuri!



 

M: Care ar fi cel mai amuzant moment/ cea mai amuzantă poveste din cadrul grupului?

BE: Noi, așa, în general, suntem mai serioși, nu știu dacă avem neapărat momente amuzante. Cu timpul, am devenit mai serioși.

BE#2: Când am fost cu CFR-ul la Dej și a trebuit să desfacem cutia robotului complet ca să poată să încapă în tren, pentru că se rupseseră roțile. Cutia era prea mare, trebuia pusă într-un compartiment de bagaje, și nu intra pe ușă. Am pus-o, cred, pe diagonală. A văzut un om că nu ne descurcăm, ne-a oferit niște super glue pe care îl avea în buzunar. De precizat că lumea din tren chiar a fost superchill, tot respectul.

 

„Bagă sunetul mai tare să se-audă peste tot”

M: Unde situați robotica printre preocupările adolescenților români?

BE: În general, observ că există o curiozitate, un interes. Asta pe baza persoanelor cu care am interacționat la recrutări, la evenimentele Blizzard Eye (noi am mai avut demonstrații în curtea școlii, la Casa Culturii) și unde am mai fost noi, în alte orașe. Ne vedea lumea pe stradă în tricourile noastre și ne întreba „Cine sunteți? Care-i treaba cu voi?”

Deci, da, observ că este un interes și între noi, comunitățile care activează în domeniul FTC, membrii echipelor și voluntari. În general, observ că este foarte multă dedicare, de care este și nevoie pentru a participa serios în FTC. Peste tot pe unde mă uit, la oameni, la echipe, văd, în general, o atitudine perceptivă și respectabilă.

 

blizzard eye - departamentul de social media si pr
Departamentul de social media & PR al Blizzard Eye. FOTO Bogdan Alucăi

BE#2: Pe de altă parte, mai sunt licee care consideră că robotica asta este, nu știu, un domeniu astronomic în care, dacă nu ai cunoștințe suficiente, nu te poți integra și nu-ți poți găsi scopul într-o echipă. Dar nu este adevărat. Noi, pe lângă departamentul de mecanică și cel de programare, mai avem și departamentul de proiectare 3D. Pentru el ai nevoie de aptitudini de autodidact. Asta pentru că nu există profesori de 3D în școli.

Sau mai e departamentul de social media, în care trebuie efectiv să fii foarte activ pe rețelele de socializare, să faci postări pe Instagram, să scrii despre poze. Avem și jurnalul echipei. Așa că există un departament pentru fiecare tip de elev. De aceea nu cred că lumea ar trebui să se simtă așa de speriată de domeniul ăsta și de a face parte dintr-o echipă de robotică.

BE#3: Pot vorbi din experiența mea. Eu m-am băgat la programare, dar, cu timpul, din cauza circumstanțelor, am ajuns să am un picior în aproape toate. Se pot învăța, deci nu trebuie să vii tu de acasă cu toate cunoștințele. Adică eu, când am intrat, spre exemplu, nu știam nimic, eram și boboc. Nu prea știam programare. Practic tot ce am învățat, am învățat în cadrul echipei, prin tutoriale, cu ajutorul comunității.

A fost de foarte mare ajutor și încă este de foarte mare ajutor cooperarea între echipe. Mai punem noi o întrebare altora, mai vin alții și ne întreabă pe noi. Și nu cred că ar trebui să vii cu un anumit set de cunoștințe. Pentru că se prind aici, deci dacă vii și participi, nu ai cum să nu rămâi cu ceva informație utilă.

 

Perspective și mediatizare

M: Cât de mediatizată/ apreciată este munca voastră?

BE: Ne-am câștigat, într-un fel sau altul, respectul. Asta prin faptul că suntem activi și am ajuns să participăm la concursuri și activități legate de tehnologie. Mediatizarea ar putea fi mai bună. Încercăm să găsim persoane care ar fi dispuse să deschidă ușile clubului de robotică, să mai vadă și alte persoane cum e.

Pentru că, așa cum s-a zis și mai devreme, alte persoane cred că e total greu, totul e rocket science. Nu e chiar așa. Adică am vrea să vedem mai multe persoane care aud de clubul de robotică și chiar sunt interesate.

 

blizzard eye activitate
Activitate susținută de Blizzard Eye. FOTO Arhivă

BE#2: Am început chiar să desfășurăm niște activități cu caracter de familiarizare a roboticii în comunitate. Mai exact, de câteva săptămâni, în fiecare vineri, mergem la școlile din raza orașului Târgu-Neamț și oferim prezentări ale clubului de robotică elevilor de clasa a șaptea, a opta. Aceștia, spre surprinderea noastră, sunt foarte interesați să afle despre echipa de robotică și mai ales să conducă robotul.

Chestia asta mă încântă foarte mult. Pentru că văd că sunt copii interesați de viitorul lor și care vor să progreseze în domeniul ăsta. Iar noi suntem bucuroși să le oferim un impuls și un fel de mostră a experienței de a participa într-o echipă de robotică.

 

Citește și BSF 2022 / Turul ETTI – Ce fac inginerii electroniști?

 

M: Cum vă privesc colegii care nu fac parte din club?

BE: În principal, eu, cel puțin, consider că de mare parte din colegi suntem priviți cum ne văd în general adolescenții. Că facem ceva rocket science, suntem „mari și tari” și suntem niște genii. De fapt, treaba asta poate fi făcută de oricine care are puțină dedicare și puțin interes. N-am întâlnit, până acum, pe nimeni care să aibă o părere negativă. În cel mai rău caz, poate nu au văzut scopul sau nu înțeleg de ce robotică, de ce facem asta. Dar nu am auzit până acum vorbe, la propriu, de rău: că nu merită sau nu e bine.

Încercăm să recrutăm voluntari pentru SnowStorm și am observat că o bună parte dintre colegii noștri de la liceu sunt interesați să ne ajute cum pot ei. Așa au făcut, de altfel, și anul trecut, când am desfășurat un demo la sala polivalentă.

 

close-up cu robotul
Robotul la competitiție. FOTO Arhivă

M: Care este partea preferată din construirea unui robot?

BE: Sincer, pentru mine, cel puțin, lucrul în echipă. Fiecare are idei proprii. Poate s-a mai uitat pe net, a văzut un mecanism și apoi, în mintea sa, l-a modificat. Iar noi, ca să realizăm, la propriu, robotul, purtăm astfel de discuții: „Eu am văzut asta! Eu m-am gândit la asta!”. Combinăm ideile care ne plac până ajungem la un produs final și chiar este un proces plăcut dialogul din faza de proiectare.

 

Dialogul avut cu cei de la Blizzard Eye este, cu adevărat, încurajator pentru viitorul roboticii în România. Îmi doresc să devină un ghid informativ, suficient de amănunțit pentru cei care vor să interacționeze cu acest domeniu.


Un interviu realizat cu sârg de Miruna Isache (redacția #neamt)

Editare de Sorina Sfreja-Nemeș

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Teodora Dumitroaea

1
Miruna Isache
Sunt Miruna și... nu-mi place să fac descrieri; cel puțin despre mine. Ce îmi place să spun despre propria persoană e că iubesc animalele și această dragoste față de ele mă face altruistă; îmi plac urșii, arhicunoscutele plimbări în natură și moda anilor '80-’90. Citesc cât pot, mă amăgesc că știu să cânt la pian și în timpul liber fluier. Nu cred în biserici, moschei, sinagogi, temple sau instituții publice. Cred, totuși, în justiție, și în oameni, și în dorința lor de a face bine, chiar dacă e pentru ei înșiși sau pentru alții.