Începând cu 24 februarie, CinemaCity România ne aduce o producție semnată de regizorul Guillaume Canet: un film ce-i are în prim-plan pe eroii copilăriei multor adulți. Astérix & Obélix: L’Empire du Milieu (în trad. Asterix și Obelix: Regatul de Mijloc) este un film perfect pentru o după-amiază în familie, o pauză excelentă de la rutină.
Ora 18:00. Am ieșit de la muncă și am început să alerg către metrou. Itinerariu clar: Piața Muncii – schimb la Eroilor – cobor la Politehnică. Câteodată am impresia că în capul meu este o agenție de turism care stă toată ziua să facă rute. De data asta timpul nu îmi este inamic și îmi permit să-mi iau o pauză de țigară cât o aștept pe prietena mea să vină. Îmi aduc aminte reacția ei atunci când am întrebat-o dacă vine cu mine la film. Cum adică, la Asterix și Obelix? La ăștia nu ne uitam când eram mici?. Zâmbesc între două fumuri. Chiar ei sunt. Doar că acum au o nouă aventură, la o claritate mai bună.
Auzisem de film din social media, deși recunosc că nu știam prea multe despre el. O postare, două, pe profilul de instagram al lui Zlatan Ibrahimović (despre care vorbim ceva mai încolo), ceva postări pe Facebook de la pagini de cinematografie și cred că un articol. În schimb am avut un feeling bun atunci când am auzit de oportunitatea de a vedea filmul. Da, merg, am zis încrezătoare și fără a mă uita la programul meu dominat de licența care e în curs de facere. Dar am zis să fie detox azi. Și am mers la film.
Oana și mallurile (dragoste cu năbădăi)
Deși nu sunt așa prietenă cu mallurile în general, m-am împrietenit rapid cu AFI Cotroceni. Am căutat razant Cinema City, l-am găsit și m-am îndreptat cu viteză spre el. Când am ajuns acolo m-am simțit puțin întoarsă în copilărie, pe ulița de la Galicea, când eram întrebată a cui sunt. Bine, nu așa, dar acesta a fost sentimentul.
Intrăm în incinta pregătită special pentru oamenii care aveau să se bucure de avampremiera filmului și luăm loc într-un colțișor. Observăm figuri diverse, iar capul meu se geândește doar la ce personaje interesante aș fi putut desena. Toată lumea e îmbrăcată frumos și elegant. Sentimentul pe care pe care-l emană e aparte și e clar de la o poștă că ești într-un loc fain, cu lumea care știe cu ce se mănâncă.
Cât am așteptat să intrăm la film, am depănat amintiri cu prietena mea despre desenele copilăriei. Deși venim din două orașe diferite, iar trecutul nostru nu e comun (cunoscându-ne abia acum trei ani, prin prisma facultății), am reușit să găsim câteva puncte comune. Mai știi când…?, Tu te uitai la…? Nu pot să spun decât că acea seară de 22 februarie nu ne-a oferit doar un film bun, ci și o sesiune de bonding de calitate.
Dacă vă plac cronicile noastre de film
nu ezitați să ne „scoateți la cafea”☕
Și acum să ne mutăm în sala de cinema
Recunosc că în timp ce urcat cele 26 de trepte până la rândul 13 (acolo aveam locurile), am avut ocazia să îmi regândesc toate obiceiurile nesănătoase din ultimii 21 de ani, 6 luni și 6 zile. Ajungând sus am constatat cu stupoare că locurile erau perfect poziționate (și că m-am plâns degeaba).
Vedeam clar absolut tot ecranul și urma să avem o experiență extraordinară de vizionare. M-am făcut comodă în scaun și au început rând pe rând să curgă reclamele. Fiind copii ai anilor 2000 ne-am entuziasmat vizibil la vederea reclamei pentru filmul The Super Mario Bros. Movie, dar asta e o poveste pentru altă dată.
Înainte ca luminile să se stingă, prietena mea mă întreabă Auzi, da’ cine ziceai că-i Zlatan ăsta?. Și liniște (în suflet și-n simțire).
Plecăm în Regatul de Mijloc!
Acum să vă povestesc puțin despre ce este filmul. Desigur, deja sunteți familiarizați cu cei doi protagoniști: Asterix și Obelix, însă de data asta aventurile îi aduc în ținutul îndepărtat al Chinei – Regatul de Mijloc. Anul este 50 î. Hr., iar împărăteasa Chinei tocmai ce a fost capturată de către un trădător, Deng Tsin Qin. Fiica ei, Fu Yi, pleacă în Galia alături de Tat Han și Graindemais pentru a le cere ajutorul celor doi războinici Asterix și Obelix. Însă regatul Chinei nu stă doar sub amenințarea trădătorilor de stat, ci și sub amenințarea lui Caesar, care a plecat în căutarea unei noi cuceriri. În film apare și celebrul Idéfix, care îi însoțește pe cei doi în noua lor aventură.
Disclaimer: Mai citiți odată paragraful de mai sus (sau cel puțin numele personajelor) cu voce tare.
Filmul francez ne aduce nume ilare, pline de inside jokes, momente ironice, situații puțin clișeice, dar pline de haz. De la cel mai bun soldat pe nume Antivirus la reclama unei copii a parfumului J’adore de la Dior, ecranizarea te va face să râzi cu siguranță. Într-adevăr numele au fost cele care mi-au rămas cel mai bine imprimate în imaginație, dar și situațiile amuzante dintre Cezar și Cleopatra sau Asterix cel îndrăgostit.
Recunosc că m-am distrat pe cinste la acest film și-l recomand tuturor, mai ales după o zi lungă, atunci când ai nevoie de un râs pe cinste. Nu vă așteptați la o creație cinematografică care vă va impresiona până la lacrimi sau la un turnover nemaivăzut. Filmul are rețeta clasică. Știi exact cam ce și când vine. În schimb puteți să vă așteptați la costume complexe, personaje fain structurate, un fir narativ logic (cât de logic poate să fie, desigur) și interesant.
Acum că am și scris despre cei doi viteji, recunosc că mi s-a făcut o poftă nebună de a revedea toate filmele și desenele cu Asterix și Obelix. Să mai stau așa încă odată la „masă” și parcă, parcă (deși nu știu chimie), tare mi-aș dori să știu ce e în poțiunea aia. Că sigur pe lângă puterile supraomenești pe care le primesc, or primi și ceva carismă.
Hai! Fuga la film!
Dacă vrei să mai citești texte scrie de Oana nu ezita să o cauți după tagul #oanastanisor.
Autor: Oana Stănișor 
Editare: Radu Eremia
Corectură: Iulia Dromereschi
WordPress: Oana Stănișor