În ultimul an am reușit să ajung la destule concerte și festivaluri încât să-mi fac un oarecare „cod de conduită”. Mi-am format propriile gusturi, am descoperit artiști noi și m-am obișnuit să fiu mereu în căutare de evenimente muzicale.
Cum a început totul
Despre ARTmania am aflat anul trecut, din întâmplare, în timp ce căutam festivaluri din țară. Line-up-ul nu mi-a trezit interesul, dar am recunoscut câteva dintre nume și am fost plăcut surprinsă să aflu că există un festival care tinde și spre partea de metal și rock progresiv în țară. Acum câteva luni am redescoperit festivalul, iar de data aceasta line-up-ul m-a convins că trebuie să-mi cumpăr bilet.
Prima ediție a festivalului ARTmania a avut loc în 2006, la Sibiu. Este unul dintre cele mai longevive festivaluri din țară. Codruța Vulcu, fondatoarea și directoarea festivalului, și-a dorit să aducă în orașul natal o experiență muzicală care să se încadreze în standardele celor din afară. Își dorea să ofere un pachet artistic complet. Participanții la festival aveau să beneficieze de acces gratuit la muzeele din Sibiu și de activitățile organizate în cadrul acestora.
De la o ediție la alta, artiștii au început să fie din ce în ce mai diversificați. Genurile muzicale au variat de la metalcore la stoner rock și la tot ce înseamnă muzică progresivă.
Printre cei mai importanți artiști care au urcat pe scena ARTmania se numără: Porcupine Tree, Asemic, Wardruna și mulți alții.
Cum arată inima Sibiului?
Anul acesta, festivalul a beneficiat de un parteneriat cu Midgardsblot Metal Festival. În Piața Albert Huet participanții au luat parte la activități inspirate din folclorul norvegian. Piața Mare a fost aproape în întregime ocupată de zona festivalului, lăsând loc doar câtorva terase pe margine.
Cred că este o inițiativă foarte bună, pentru că și fără bilet puteai beneficia de zona de relaxare, aflată la umbră. Aveai parte de acces gratuit la probele de sunet, pe parcursul cărora mi-am dat seama cât de bună este sonorizarea. Magazinul de merch mi s-a părut foarte ofertant, iar împărțirea pe scene mi-a plăcut mult. Artiștii de la scena principală nu se suprapuneau cu cei care cântau la scena Voice of Odin, spre deosebire de alte festivaluri.
Ziua doi de ARTmania: Porcupine Tree, Tesseract și mulți alții
Prima mea zi de festival a fost, de fapt, sâmbătă. Deși mi-am dorit să prind și trupele din prima zi, am ajuns în Sibiu mult prea târziu. Ziua a doua a fost motivul principal pentru care mi-am dorit să ajung la ediția de anul acesta: era ziua în care urmau să cânte Porcupine Tree. Deși am început să-i ascult abia prin februarie, au ajuns în scurt timp să devină una dintre trupele mele preferate. Am aflat ulterior că majoritatea celor aflați la festival au venit pentru ei.
Până să intre Porcupine Tree, am reușit să prind și celelalte două trupe care au cântat sâmbătă: Vulture Industries și Tesseract.
Vulture Industries, din Bergen, Norvegia, mi s-au părut destul de buni pe partea de show. Solistul a venit îmbrăcat la costum, cu un baston. La un moment dat a plonjat în mulțime și s-a lăsat fugărit de spectatori. Cred că au jonglat destul de plăcut între genuri, dându-mi impresia, per ansamblu, de un heavy metal foarte melodic.
Tesseract m-au impresionat și chiar m-au făcut să îmi doresc să le explorez discografia mai departe. S-au format în 2003 și sunt considerați a fi printre trupele care au ajutat la dezvoltarea djentului, un subgen al metalului progresiv. Sunt instrumentiști foarte buni, și au știut cum să rămână conectați cu publicul pe toată durata concertului. Mi-a plăcut în mod special prezența scenică a solistului. Pe măsură ce avansau în setlist, fiecare piesă aducea câte ceva nou. Fie că vorbim despre membrii trupei sau că vorbim despre instrumentație, a fost o adevărată plăcere să le urmăresc evoluția pe scenă.
Nu pot vorbi despre ziua a doua fără să-i menționez și pe cei de la Koikoi, trupă sârbească de rock alternativ. Au cântat la scena Voice of Odin. Deși nu i-am ascultat decât la proba de sunet, mi s-au părut destul de buni. Au avut melodii ritmate și m-au ajutat să mă dezmorțesc puțin de la atât de mult stat în picioare.
CITEȘTE ȘI Posada Rock 2023 – ecouri vibrante la poalele munților Argeșului
Porcupine Tree, un show adevărat
Înainte să intre Porcupine Tree, pe ecranul scenei a apărut un mesaj pe care-l observasem și la proba lor de sunet: „Este rugămintea artiștilor să nu fotografiați sau înregistrați concertul”. A fost primul concert la care am întâlnit ceva asemănător, însă fără nevoia de a face constant poze sau videouri mi-am permis să fiu mult mai ancorată în prezent.
Ce pot să spun? A fost cea mai bună experiență pe care am avut-o până acum la un concert. M-am bucurat să văd câtă lume cântă, cum împărtășim toți aceeași bucurie și emoție. Porcupine Tree au fost în premieră în România și totodată în ultimul turneu.
Chitaristul, Randy McStine, mi s-a părut excepțional. Trupa a umplut set-ul în principal cu melodii de pe noul lor album, Closure/Continuation. Acesta a fost încheiat cu Trains, melodie pe care Steven Wilson a descris-o drept fiind un fel de Stairway to Heaven sau Paranoid al lor.
Cred că motivul principal pentru care sunt atât de apreciați îl reprezintă faptul că se pricep atât de bine să îmbine diferite genuri muzicale. Ușurința cu care trec de la un pasaj acustic la un pasaj de metal progresiv este ceva ce trebuie auzit, mai ales live. Un concert pur și simplu genial.
Ziua trei: Final de ARTmania
În a treia zi mi-am dorit să-i ascult pe cei de la RoadkillSoda, din București. Sunt o trupă de stoner rock, un gen prea puțin explorat la momentul actual. Și aici am reușit să ajung în față, unde am putut să-i observ mai îndeaproape. Mi-a plăcut mult ce-a făcut Mihnea Ferezan la chitară, iar show-ul pe care l-au oferit a fost plin de carismă. Sigur o să-i revăd și cu altă ocazie.
Ziua de duminică a continuat cu Sirenia, Port Noir, Haken și Wardruna. Wardruna, headlineri în ziua respectivă, m-au surprins plăcut, fiindcă nu știam exact ce cântă, însă mi s-a părut o muzică atmosferică, specifică festivalului. Am rezervat ultima zi ca să mă bucur mai mult de ce avea de oferit food courtul, așa că am încercat de toate, dulci, dar și sărate. Cea mai plăcută impresie mi-a lasat-o standul de clătite, care părea un mic family business.
Voluntară la festival. Perspectiva Andei Duțescu
Pentru mine, experiența s-a manifestat pe două planuri: am participat atât ca spectatoare, cât și ca voluntară. Dorința de a fi voluntară s-a născut cu un an în urmă, tot în cadrul festivalului. Înainte de concerte, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte cu voluntarii de la merchandise și mi-am zis: „La anul o să fiu și eu voluntară!”. Așa că la ediția din 2023 m-am ocupat de Ticket Swap.
Este o experiență deosebită să faci parte din întregul care se asigură că festivalul merge ca pe roate. Am simțit că, într-adevăr, am fost o parte din ARTmania. Condițiile pe care ni le-au asigurat au fost excelente. Program flexibil, sandvișul cel de toate zilele, posibilitatea să inviți pe cineva cu tine și oameni foarte de treabă în jurul tău. Am legat prietenii, am râs, zâmbit și apoi am asistat la megaconcertele care ne așteptau în fiecare seară.
După orele în care am scanat bilete, am pus brățări, am zâmbit și urat: „Distracție plăcută!”, a sosit și momentul să ne distrăm și noi, bucurându-ne de muzică, atmosferă și Sibiu. Line-up-ul de anul acesta a fost incredibil! Colecția mea de pene s-a bucurat de noi reprezentanți: pene de la Emperor, Samael și Porcupine Tree. De asemenea, am reușit să prind și setlist-ul semnat de la Wardruna. Cei de la Haken au organizat și un Meet&Greet înaintea concertului, așa că am stat la coadă pentru autografe, poze și pentru a vorbi puțin cu membrii trupei.
Dacă îți place cum scriem, susține-ne așa:
Deși au existat momente memorabile pe tot parcursul festivalului, pot spune că Emperor au fost preferații mei. Probabil și pentru că sunt una dintre trupele mele favorite, dar și pentru că spectacolul a fost genial. Genial a fost și momentul când sârbii de la Koikoi au cântat pe scenă cu un băiat din public. Solistul a coborât la public și a oferit chitara la care cânta fix colegului meu voluntar. Muzica chiar ne unește pe toți!
De ce să mergi și tu la ediția următoare de ARTmania?
Nu am apucat să menționez cât de prietenoși sunt oamenii de la ARTmania. Publicul de aici se numără printre cele mai distractive de care am dat până acum. Poți intra în vorbă cu cineva în timpul unui concert, și te poți bucura de atmosfera care nu se compară cu a niciunui alt festival.
Poți descoperi artiști pe care nu ai fi crezut vreodată că vrei să-i asculți, sau îi poți vedea pe cei pe care îi aștepți de ani întregi. Te poți bucura de muzică bună iar apoi, de ce nu, poți merge la plimbare prin centrul Sibiului.
Material redactat de Maya Tudor și Anda Duțescu
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi
Lasă un răspuns