Când vine vorba de accesibilizarea filmelor, în peisajul autohton au început doar de curând să se facă primele demersuri în această direcție. Ligia Soare, co-fondatoare a Festivalului de Film ANIMEST, este un nume reprezentativ pentru astfel de inițiative la noi în țară. Ea este coordonatoarea proiectului „Ochi și urechi”.
În cadrul ediției din acest an a festivalului ANIMEST a avut loc la Institutul Cervantes o prezentare susținută de Ligia, numită „Ochi care aud”. A vorbit despre procesul de accesibilizare a unui film și despre ce elemente ar trebui luate în calcul. Partea care mi s-a părut cea mai interesantă a fost despre alegerea filmelor care urmează să fie accesibilizate.
Pentru că publicul cu nevoi specifice din România nu prea are șansa de a merge la cinema, deci nu îi cunoaștem gusturile, cum se face curatorierea titlurilor din astfel de programe? Am găsit răspunsul la această întrebare și la multe altele pe care nici nu știam că le aveam în timpul evenimentului susținut de Ligia. Mi s-a părut potrivit pentru oricine, indiferent de gradul de interes pentru film, traducere sau accesibilizare.
Termeni folosiți
E foarte important, când vorbim despre accesibilizare, în orice domeniu, să fim atenți la termenii pe care îi folosim. În prezentarea Ligiei s-au adus în discuție mai mulți astfel de termeni din diferite sectoare. Spre exemplu, terminologia corectă este limba semnelor române, nu limbajul, chiar dacă acest cuvânt este destul de des întâlnit. Se folosește termenul de „limbă” și nu de „limbaj” pentru că este o limbă de sine stătătoare, oficial recunoscută ca limbă maternă.
Apoi, când ne referim la persoanele care ar avea nevoie de un anume fel de accesibilizare, ne referim la ei ca persoane cu nevoi speciale. O altă variantă care mie, personal, mi se pare mai potrivită în cele mai multe contexte este persoane cu nevoi specifice.
După cum a ținut să menționeze Ligia de mai multe ori pe parcursul prezentării, proiectele pe care le implementează sunt accesibile pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele surde. Nu sunt proiecții dedicate doar persoanelor cu astfel de nevoi specifice. Vorbind de persoane surde, acesta este termenul potrivit când vrem să ne referim la ele în scris.
Citește și
Animest .19: „Leo, marele inventator”,
o cronică scrisă de Alexandra Pătrașcu pentru unul dintre filmele accesibilizate anul acesta în cadrul festivalului
În limba engleză, cuvântul deaf cu d mic la început este de cele mai multe ori atribuit persoanelor care au devenit surde. În același timp, Deaf, cu literă mare, este folosit când ne referim la un individ născut surd. Am observat că în multe scrieri se ține cont de acest detaliu, dar niciodată nu m-am întrebat de ce se scrie în două moduri diferite.
Până intru în mai multe amănunte în ceea ce privește procesul de accesibilizare al unui film sau al oricărui produs audiovizual, mi se pare important de cunoscut și termenul de SDH – subtitles for the d/Deaf or hard of hearing.
Accesibilizarea propriu-zisă
Accesibilizarea unui film se poate face prin mai multe metode și trebuie să fie luați în considerare mai mulți factori. O variantă de accesibilizare este prin SDH. Avem subtitrări care, pe lângă replicile personajelor, includ și descrieri de atmosferă sau de sonor. Astfel, orice persoană poate înțelege pe deplin filmul. Dacă se merge pe această variantă, trebuie să te gândești în primul rând câte caractere pe secundă poți să pui pe ecran. Chiar dacă nu există studii foarte complexe în domeniul acesta, se crede că surzii români adulți au un nivel de înțelegere al limbii române care s-ar plasa undeva la standardul B1. Deci traducătorii audiovizuali trebuie să fie atenți la fiecare cuvânt folosit.
Ligia a menționat că se lucrează la un ghid de reguli în ceea ce privește acest tip de accesibilizare. Până atunci, se urmează un set de norme internaționale și europene care includ elemente precum viteza de citire, vocabularul adaptat, construcția frazei, introducerea de noțiuni noi sau atenția la limbaj figurat (fără metafore sau lucruri complicate). Filmul nu trebuie să fie încărcat inutil, totul trebuie să se rezume la strictul necesar pentru a fi înțeles.
Vrei să citești mai multe materiale din cadrul festivalelor de film?
Există softuri speciale pentru acest tip de subtitrare. Dar avem și o regulă importantă când vine vorba de alegerea culorilor pentru fiecare tip de descriere, pentru că acestea trebuie să fie văzute de toată lumea. Comentariile se pun cu galben, muzica în culoarea cyan, iar replicile cu alb.
Accesibilizarea se mai poate face și prin interpretarea în limba semnelor române. În România, Denis Blidariu, care provine dintr-o familie de surzi, este în special căutat pentru astfel de proiecte de interpretare. Și în această zonă trebuie urmate niște norme. Interpretul trebuie să fie îmbrăcat în negru. Astfel i se văd mai bine mâinile și fața, iar acesta trebuie să facă parte din film. Este importantă și dimensiunea pe care acesta o ocupă pe ecran, astfel încât toți spectatorii să poată să îl vadă clar, indiferent de locul din sală.
Cum sunt alese filmele potrivite?
După cum am menționat și mai devreme, elementul de care eu eram cea mai curioasă este cum sunt alese titlurile care devin accesibilizate. Am aflat că procesul nu este deloc simplu. Persoanele surde nu prea merg la cinema să vadă filme, așa că nu știm ce fel de filme preferă. Aici au intervenit sesiunile de consultare cu beneficiarii. Ligia Soare, împreună cu alte persoane implicate în proiect, a facilitat întâlniri cu diferite categorii de persoane surde. Au fost incluși atât elevi de la școlile partenere, cât și adulți, pentru a afla ce la place să vadă într-un film.
Norocul a fost că a dat peste persoane foarte directe. care au răspuns întrebărilor pe față. Acest lucru a facilitat tot procesul de selecție. În cadrul ediției din acest an a Festivalului de Film ANIMEST există trei proiecții cu filme animate accesibilizate:
- Robot Dreams – film fără dialoguri, accesibilizat prin subtitluri descriptive (pentru sonor și muzică) și limba semnelor române
- Leo, marele inventator – dialoguri în engleză, subtitrate accesibilizat în română și însoțite de interpretare în limba semnelor române
- Scurtmetrajele au fost întrunite sub proiecția Filmele Olgăi la Animest, unde au fost prezentate zece astfel de filme scurte, fără sau cu foarte puțin dialog, într-un eveniment prietenos cu persoanele neurodiverse și cu dizabilități.
Atât prezentarea susținută de Ligia Soare, cât și tot proiectul implementat de ea mi se par niște demersuri esențiale pentru această zonă de accesibilizare audiovizuală în România. O să urmăresc cu interes tot ce fac în continuare. Mi se pare o muncă atât de importantă pentru toată lumea.
O cronică scrisă de Carla Pantilie (co-coordonatoarea departamentului #cinematics)
în cadrul Festivalului Animest .19
Editare de Coordonatorii platformei
Layout: Alexandra Pătrașcu