Memoir of a Snail a fost primul film pe care l-am vizionat în cadrul Animest .19 anul acesta, chiar la Gala de deschidere. Va fi lansat în Australia pe 17 octombrie și a câștigat premiul Cristal la Annecy International Animated Film Festival, categoria Best Feature.
Înainte de vizionarea sa, am avut șansa să ascultăm un mesaj de la Adam Elliot, special înregistrat pentru noi, persoanele care vizionăm filmul în cadrul acestui festival. El este cel care a scris, produs și regizat Memoir of a Snail.
Tehnica stop-motion
O tragicomedie animată, creată cu tehnica stop-motion, Memoir of a Snail a reușit să mă deprime și să mă încânte în același timp. Nu cred că am mai vizionat până acum un film realizat în această tehnică și nu mă așteptam ca fiecare personaj să fie o păpușă din lut. Am fost puțin sceptică la început, dar m-am obișnuit destul de rapid cu ideea și m-am bucurat de film.
Mi-a plăcut că a fost abordat acest concept și în cadrul filmului, în momentele în care protagonista noastră, Grace, încerca să învețe să creeze filme cu aceeași tehnică.
Problemele societății abordate în Memoir of a Snail
Încă din primele momente, filmul încearcă să ne expună unor situații dificile, care pot apărea în orice clipă în viața unui copil sau a unui adult. Sunt tratate într-un mod aproape natural, dar deprimant în același timp. Atmosfera ajută la crearea unei stări de neliniște, tristețe, poate chiar anxietate. Cromatica se bazează pe multe nuanțe monotone, precum bej, maro, culori șterse. Personajele parcă au fețe triste chiar și când zâmbesc, iar melcii sunt peste tot.
Vrei să citești mai multe materiale de la festivaluri film și să ne susții?
Am observat cum este tratată moartea celor dragi, am urmărit unde i-a dus viața pe frații gemeni orfani, despărțiți după moartea părinților. Am văzut ce poate să îți facă o obsesie. În cazul lui Gracie erau melcii, care au condus-o într-o stare în care își dorea să aibă din ce în ce mai multe obiecte care aveau legătură cu melcii sau cu forma acestora. Pentru Gilbert, fratele ei geamăn, era focul. Ar fi ars orice dacă se putea, dar a avut ghinionul de a ajunge într-o familie adoptivă tare ciudată. Aceștia au reușit să își creeze propriul cult, până au devenit chiar periculoși.
Pe lângă viețile deprimante pe care ajung să le trăiască cei doi copii, ei se lovesc de probleme și la maturitate. Printre acestea se numără iubirea neîmplinită, fetișuri, infertilitate, greutăți financiare sau în familie. Însă problema cea mai mare a gemenilor rămâne distanța dintre ei, forțată de familiile diferite la care au fost trimiși după moartea tatălui lor.
Copilăria gemenilor Pudel
Fiind o mare iubitoare de lectură la rândul meu, nu am putut să nu observ că gemenii citeau de fiecare dată când prindeau timp liber. Am observat mai multe titluri clasice pe coperțile volumelor, precum „Lord of the Flies”, „The Bell Jar”, „The Catcher in the Rye” sau jurnalul Annei Frank. Totodată, melcul preferat al lui Grace era numit Sylvia, după Sylvia Plath, autoarea pe care o adora mama sa.
Fiecare dintre cei doi copii încerca să își urmeze un vis, inspirat de viața tatălui lor francez. Gilbert își dorea să realizeze trucuri cu foc pe străzile Franței, la fel cum tatăl său jongla cu mingiuțe, când a cucerit-o pe mama gemenilor. Grace visa să creeze un film stop-motion care să devină faimos, pentru că tatăl său fusese animator.
Dar frații se opresc din visat când sunt despărțiți după moartea tatălui și ajung în familii ciudate. Grace are mai mult noroc, fiindcă reușește să o întâlnească pe Pinky, o bătrânică stranie, dar simpatică. Aceasta reușește să îi schimbe viața de mai multe ori, oferindu-i sprijinul de fiecare dată când are nevoie. Grace și Pinky ajung chiar cele mai bune prietene, în ciuda diferenței de vârstă.
Între timp, Gilbert este nevoit să facă parte dintr-o familie care îl pune la muncă non-stop, îi oferă bani doar pentru a-i cere înapoi mai târziu și fac parte dintr-un cult inventat de ei, care se închină merelor.
Impresii finale
Am avut momente când am râs, dar și momente în care îmi părea rău pentru situațiile prin care treceau personajele. Am avut momente în care am înțeles ce se întâmplă, dar și momente în care mă întrebam de unde a mai apărut încă un melc. Dar, tot ce pot spune după ce am vizionat acest film este că mi-a plăcut și îmi doresc să ajung și la Mary & Max într-o zi. Acesta este filmul lui Adam Elliot care a apărut în 2009, înainte de Memoir of Snail, tot realizat în stop-motion.
Consider că mă pot asemăna cu Grace Pudel în anumite privințe. Așa cum ea colecționează excesiv orice are legătură cu melcii, așa procedez și eu când vine vorba de cărți sau lucruri legate de lectură. Ei îi plac romanele de dragoste și porcușorii de Guineea. Mie îmi plac volumele Fantasy și pisicile. Amândouă ne dorim să fim fericite și să avem o carieră de succes.
Recomand acest film adulților iubitori de filme de animație, dar nu aș spune că e potrivit pentru copii.
Un material scris de Alexandra Pătrașcu (co-coordonatoare #cinematics)
În cadrul Festivalului Animest .19
Editare de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Pătrașcu