În seara de 7 octombrie mă aflam pe un scaun din Instituto Cervantes, la o nouă proiecție din cadrul festivalului Animest. Perlimps e un titlu care clar întoarce capete, nu pentru că ar fi arhicunoscut, ci pentru că e un nume care stârnește curiozitatea. Sau cel puțin așa a funcționat în cazul meu.
Filmul urmărește un scenariu fantastic, care te pune pe jar și aduce în prim-plan prietenia și pierderea identității.
Perlimps, film al brazilianului Alê Abreu, plasează în centrul acțiunii doi agenți secreți din regate rivale, Claé și Bruô. Cei doi se întâlnesc și, deși e limpede că nu se înțeleg, descoperă că au o misiune comună: aceea de a-i găsi pe Perlimps și de a salva pădurea de uriașii care o invadaseră.
Animație trup și suflet
Pe lângă titlu, unul dintre motivele pentru care am știut că trebuie să văd Perlimps a fost stilul de animație. M-au cucerit instantaneu paleta de culori, aspectul personajelor, peisajele. Iar cireașa de pe tort este că toate au fost desenate de mână de Alê Abreu împreună cu o echipă restrânsă, timp patru ani.
Mi se pare fascinant procesul și că rezultatul final este atât de impecabil. Da, se observă destul de ușor că este desenat tradițional, însuși stilul o sugerează. Dar tot mă luau fiorii când vedeam diferite tranziții sau efecte care arătau absolut superb.
Alertă de misiune
Hai să revenim la povestea noastră, mai exact în Pădurea Fermecată. Aceasta a fost invadată de uriași, care i-au obligat pe Perlimps să plece. Uriașii au distrus pădurea, au masacrat-o și continuă să o facă, reprezentând un pericol tot mai mare. Asta pentru că activitatea lor preferată este războiul. Iar dacă vă sună cunoscută descrierea, e de înțeles, căci așa-zișii uriași sunt de fapt oameni.
Claé și Bruô încearcă să îi găsească pe Perlimps și să salveze pădurea, dar nu e lucru deloc ușor. Cu multe piedici și inconveniențe, cei doi sunt nevoiți să facă diferite compromisuri și să învețe să lucreze împreună, pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit.
Citește și Animest 18 | OPENING: „Chicken for Linda!” – Animations for us!
Au fost multe momente ilare și adorabile între cei doi, mai ales la început, când își puneau bețe în roate constant (nu că nu ar face-o și în final). Povestea a curs lin și m-a ținut în priză, iar lumea în sine mi s-a părut fascinantă. A fost ingenios modul în care funcționau cele două regate, al Soarelui și al Lunii. M-au încântat puterile și personalitățile celor doi protagoniști, cât și paralela cu prezentul crud în care trăim, pentru că umanitatea nu este foarte diferită de uriași, oricât de trist ar suna.
Este puțin cam complicat să discut despre esența filmului fără să dau spoilere, dar finalul și întorsăturile de situație mi s-au părut de-a dreptul spectaculoase. Mă simțeam ca într-un mind game complicat. Ideea că poți să te pierzi în rolul pe care îl joci și să te uiți pe tine mă înspăimântă, mai ales când tind să cred că este într-o oarecare măsură posibilă.
Iar faptul că finalul nu este de fapt final, ci doar începutul, mi se pare genial. Pe de o parte, aș vrea parcă să rămână așa, pe de alta, parcă ar prinde bine și o continuare, căci nu m-aș supăra să aflu cum a decurs povestea după. Însă mi se pare ceva mai palpitant să rămână de datoria spectatorului să o ducă la capăt.
Cred că filmul ăsta îți poate da multe de gândit, dar să nu te sperie asta. E plin de culoare, iar acțiunea se găsește din plin. Sunt multe momente dulci, dar și amare, și situații care clar îți vor aduce zâmbetul pe buze. Mi se pare perfect pentru o seară în familie (sau chiar și pentru o seară singur/ă) și pentru momentele în care simți că ar prinde bine un boost de energie.
Redactare și layout de
Diana Hîncu
Editare de Andreea Sterea
Corectură de Iulia Dromereschi
