Regizoarea de origine poloneză Marta Pajek a fost invitată specială în cadrul acestei ediții Animest, făcând parte din juriul pentru scurtmetraje și filme realizate de studenți. Cu această ocazie, s-a organizat o retrospectivă a filmelor ei.
Astfel, au fost proiectate, la Cinemateca Eforie, filmele din trilogia Impossible Figures & Other Stories, precum și alte două scurtmetraje ale regizoarei, After Apples, realizat în anul 2004, și Sleepincord, care a fost și preferatul meu.
Peliculele prezentate în cadrul festivalului sunt destul de similare ca stil de animație. Acestea se folosesc de cele mai multe ori de un fundal alb, peste care este suprapusă animația, predominant trasată cu linii negre. Apar ocazional și niște mici pete de culoare. Am apreciat dimensiunea estetică a filmelor, foarte plăcute de urmărit, în ciuda faptului că abordează niște subiecte complicate, iar majoritatea nu au avut niciun fel de dialog.
Feminitatea în animație
O temă recurentă în filmele Martei Pajek este feminitatea, privită dintr-o perspectivă caldă, dar deloc idealizată. Personajele ei feminine sunt de sine stătătoare și, de cele mai multe ori, sunt în centrul poveștilor. Mi-a plăcut abordarea lipsită de stereotipuri pe care a ales-o Marta și care este susținută de toate filmele din retrospectivă. Doza de autenticitate adusă în filmele sale este cu siguranță un mare plus. Chiar aș vrea să mai descopăr astfel de abordări în animații.
Citește și
Animest 18 | OPENING: „Chicken for Linda!” – Animations for us!
un articol scris de Diana Hîncu în cadrul acestui festival
Pentru că filmele de animație sunt de cele mai multe ori asociate cu producțiile pentru copii, multe astfel de filme destul de importante se pierd în mulțime și nu capătă șansa să fie văzute de un public mai larg. Mă bucură faptul că există un interes din ce în ce mai mare în ceea ce privește filmul de animație realizat de femei și aș vrea să descopăr mai multe cineaste care activează în acest domeniu.
Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost animația simplistă ca stil, dar care s-a simțit foarte autentică, ceea ce a potențat povestea. Poate unii consideră acest tip de animație mai primitiv, dar mie mi-a plăcut și consider că s-a îmbinat armonios cu celelalte elemente din film.
Estetica disperării
O temă care este prezentă în toate filmele din trilogia Martei Pajek, Impossible Figures & Other Stories, este aspectul fizic al personajelor. Regizoarea se joacă mult cu această identitate vizuală când își construiește personajele. Uneori, lucrurile sunt duse până la absurd, lucru care mi s-a părut destul de îndrăzneț, având în vedere faptul că vorbim, predominant, de personaje feminine.
Filmele sunt destul de experimentale și nu urmăresc neapărat un fir narativ concret, dar îți dau ocazia să desprinzi anumite idei și teme. Protagoniștii sunt plasați adesea în situații stranii, chiar supranaturale, dar care se integrează armonios în peisajul filmului.
Un lucru interesant au fost titlurile acestor filme. Primul din serie este reprezentat de cifra romană III, în timp ce ultimul este însoțit de numeralul I. Pentru că și scurtmetrajele în discuție alterează destul de mult conceptul timpului și al spațiului, titlurile mi s-au părut potrivite și creează, destul de vag, un orizont de așteptare.
Câteva detalii despre filmele din trilogia Impossible Figures & Other Stories
În primul film din trilogie, tema aspectului fizic este centrală și este explorată prin relația dintre două persoane. Mi-a plăcut cum a fost abordată, folosindu-se de o manieră ceva mai abstractă.
În al doilea film este continuat și subiectul anterior menționat, dar nu prezintă punctul central. Intriga filmului este un simplu ou spart pe podeaua unei bucătării oarecare. Acesta duce la o serie de evenimente cu tente fantastice.
În ultimul film din trilogie, care a și încheiat proiecția din cadrul Animest, apare o noutate. Acesta are câteva replici în limba polonă, care, din păcate, nu au avut subtitrare sau dublaj în română sau engleză, dar care au apărut pentru prima dată în filmele Martei. În centrul acestui scurtmetraj avem o femeie mai în vârstă. Acest fapt este relevant pentru că vârsta personajelor crește pe măsură ce înaintăm în filme. Observăm într-un fel cum bătrâna se raportează atât la societate, cât și la ea, ca persoană.
Filmele prezentate în retrospectiva dedicată Martei Pajek m-au surprins plăcut, în primul rând prin delicatețea lor bine dozată și prin subiectele abstracte care au în centru personaje feminine. M-a impresionat și identitatea vizuală a acestora, care, în ciuda faptului că este destul de simplă, nu m-a plictisit deloc. Am apreciat această consistență în filmele ei.
O cronică scrisă de Carla Pantilie (departament #cinematics)
Editare: Andreea Sterea
Layout: Alexandra Pătrașcu