Scria un unic text frumos, dezechilibrat, din ce în ce mai îndepărtat de armonia începuturilor
Bogdan-Alexandru Stănescu scrie cu o luciditate ieșită din comun. Romanele sale evocă însăși realitatea, fără a o cosmetiza inutil. E vorba de o proză cum rar mai găsești în rândul scriitorilor români contemporani.
„Abraxas” prezintă povestea lui Mihai (Michi) Lucescu. Surprinde totodată atmosfera ultimelor zile ale unei Românii captive în comunism. Scenele evocate par atât de reale, iar Michi Lucescu nu se încadrează în tiparul obișnuit de personaj, acel stereotip al românului din perioada comunistă.
Citește și Recenzie | „Dezumanizat” de Osamu Dazai
Tenta suprarealistă a romanului se împletește ingenios cu o frescă socială minuțios construită. Are numeroase trimiteri la celebre opere literare, menite să contribuie la substratul unui roman intelectual(izat), scris de nimeni altul decât Bogdan-Alexandru Stănescu.
Am avut atunci intuiția unei dezagregări inevitabile a minții, am văzut întunericul în care se scufundă
„Abraxas”, romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu, reușește – asemenea zeului celor 365 de zile – să vrăjească încă de la început. Odată cu prima pagină, care prezintă o lume tensionată, reiterează în chip simbolic asocierea contrastantă dintre întuneric și lumină, moarte și viată.
Michi Lucescu se simte captiv în orașul său, căruia parcă nu îi mai aparține. Prin urmare, are loc această transcendere (mai mult sau mai puțin) spirituală, prin intermediul căreia se încearcă evadarea simbolică a lui Michi. Personajul, sufocat de greutatea contextului istoric, trece printr-un sentiment de negare atât a existenței sale, cât și a existenței universului limitat care pare că îi anulează destinul, pagină după pagină, eveniment după eveniment, astfel că însuși romanul este suma tuturor frământărilor interioare ale personajului.
Avem, așadar, un conflict exterior cauzat de antinomiile dintre Michi Lucescu și universul limitat. Este un univers carceral, care îi stârnește acestuia o puternică angoasă existențială. Există și un conflict interior, cauzat de acest raport de contradicție stabilit între dorința de transcendere a limitelor impuse de societate și teama cauzată de îndoctrinarea populației, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Pentru mai multe recenzii cu capul limpede:
Periplu al destrămării unei generații, romanul lui Bogdan-Alexandru Stănescu ne poartă printr-o lume halucinantă a (auto)distrugerii. Nu putem decât să ne temem pentru și de noi înșine. Influențele universului citadin, aflat în strânsă corelație cu cel interior, sunt sufocante, dizolvă granițele dintre cele două lumi, interioară și exterioară. Deopotrivă roman al devenirii și frescă socială, „Abraxas” prezintă maturizarea lui Michi Lucescu și o Românie autentică, sub comunism. Prezintă finalul anilor ’80, când parcă se întrezărea licărul de speranță care lumina la capătul tunelului obscur în care românii au fost ținuți închiși atât de mult timp.
Iar toate gândurile care-ți vin în minte sunt doar mecanisme de autoapărare
„Abraxas” este un roman al devenirii unui caracter care, la finalul călătoriei, reușește să se rotunjească. Romanul surprinde vocea unui destin asumat atât ca scriitor, cât și ca individ care se opune unui mediu ostil. Când Bucureștiul comunist pare că îl sufocă pe Michi Lucescu, acestuia nu îi mai rămâne decât să spere că, odată ce va strânge din pleoape, ținând ochii întredeschiși, contururile neclare și nesigure ale acestui oraș prăfuit se vor dizolva, se vor contopi cu amalgamul de trăiri și amintiri.
În timp ce parcurgeam „Abraxas”, am constatat că personajul romanului pare atât de real, încât s-ar putea confunda cu oricare dintre noi. Cinematic și halucinant până la dezorientare, romanul conduce cititorul de-a lungul coridoarelor lungi, până la finalul romanului care s-a cristalizat în aventura trăită de Michi Lucescu. Nouă nu ne rămâne decât să îl urmăm în sala cinematografului unde are să-și desfășoare întreaga viață. Viața aceasta e pusă atent sub privirile iscoditoare și indiscrete ale celor din jur, până la tragerea cortinei.
Recenzie de Alexia Tătaru
Editare de Rahela Ulici
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți