Un altfel de jurnal de pandemie. Partea III

În timpul stării de urgență, jurnalista în training Andreea (#redactia #curteadearges) a început să documenteze emoțiile și percepțiile apropiaților săi de diverse vârste. În primul episod al seriei, am aflat cum a resimțit Alexandra (18 ani, studentă) izolarea, iar în al doilea, ce s-a schimbat în viața Petrei (care a intrat recent la liceu). Al treilea episod al jurnalului de pandemie prezintă modul în care a fost resimțită de Dumitru, un profesor de 53 de ani din județul Argeș. 


Chiar dacă se presupune că înțelegem foarte bine persoanele cu care petrecem mult timp, cum ar fi părinții noștri, răspunsurilor alor mei au fost o surpriză pentru mine. Mi-a făcut plăcere să intru in miezul problemei și să aflu cum a fost perioada de izolare pentru ei.

„Perioada petrecută acasă nu m-a determinat să încerc lucruri noi, ci doar să investesc timp în activitățile care mă binedispun dintotdeauna. Am sculptat mai des, am făcut drumeții și m-am dedicat familiei mele. Am fost nevoit să mă adaptez rapid în urma deciziei de preda orele online. Nu o să mint. Nici pentru noi, profesorii, nu a fost ușor.

Mi-a lipsit posibilitatea de a interacționa cu elevii mai mult de 40 de minute pe zoom”, continuă Dumitru. „Mi-e dor să-mi beau cafeaua de la ora 11:00 cu colegii în cancelarie, dar și de discuția din mașină cu copiii mei, de după orele de curs.

Am învățat că aveam nevoie să petrec mai mult timp cu familia și să fiu mai recunoscător pentru tot ce am. Viața ne-a demonstrat tuturor, prin această pandemie, cât de imprevizibilă poate fi.

Sper să nu fie nevoie să revenim în toamnă la orele online, ci să ne reobișnuim cu mersul la școală. Știu că o să ne bucurăm de fiecare moment petrecut cu prietenii de care vom avea parte în viitorul apropiat și o să apreciem mai mult relațiile cu cei din jur.”


Din păcate, iată că ușurarea de a nu reveni la formatul online al orelor și cursurilor din mediul pre- și universitar a fost de scurtă durată. Acum ne confruntăm cu aceleași dificultăți ca atunci, și nu putem decât să sperăm că vom ști să fim suficient de responsabili pentru a nu se ajunge la o nouă stare de urgență cu carantină generalizată.

Un text de Andreea Stoicescu (Redacția Curtea de Argeș)

Editare: Iulia Dromereschi & Radu Eremia

Fotografie din arhiva interlocutorului
9

Comentează