TEATRU | Denisa Iova în Țara Oglinzilor

Visul nu a avut niciodată limite, mai ales în Țara Oglinzilor, universul magic imaginat de Lewis Carroll, în care Alice, o fetiță de doar „șapte ani și șase luni”, se maturizează și devine o nouă regină pe tabla de șah. Ca să se asigure că toată lumea are șansa la o astfel de călătorie magică, actorul, regizorul și coregraful Ștefan Lupu a montat „Alice în Țara Oglinzilor” în ultimele luni, la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța.


Repetițiile au început în luna iulie, iar la începutul lui octombrie s-a tras cortina pentru publicul mare, suficient cât să nu încalce noile norme sanitare. Ce am putut vedea noi, norocoșii spectatori, a fost un spectacol magic, care a creat un univers fantastic, trăsnit și distorsionat, așa cum numai Ștefan Lupu își putea imagina, ajutat de întreaga echipă. Cu o scenografie semnată de Anda Pop și video design-ul lui Andrei Cozlac, întreaga scenă s-a transformat într-o oglindă magică, prin care spectatorii ajung, alături de Alice, pe un tărâm al viselor unde logica și rațiunea nu mai primează și unde orice este posibil, unde cavalerii nu pot călări și colinele sunt văi, totul sub forma unei gigantice table de șah.

Toate personajele fantasticului tărâm sunt creionate în alb și negru, fiecare având o dublură: reginele, regii, cavalerii, oile, pisicile. Alice rămâne singura pată de culoare. În final, încoronată regină peste tabla de șah, ea schimbă bascheții potriviți pentru un pion pe niște încălțări demne de noul titlu regal, iar rochia de oglindă o face și mai sclipitoare.

Un spectacol cu o energie magică, de vis, potrivit de la 10 până la 101 ani, a luat formă în Constanța, oraș care a început să renască într-ale teatrului în ultimii ani, atât prin noul management, cât și prin tinerii actori care sunt oamenii potriviți la locul potrivit. Din această categorie face și Alice, cea menționată mai sus, interpretată de tânăra Denisa Iova, absolventă a Facultății de Arte din Constanța – specializarea Actorie, cu un debut nici că se putea mai potrivit.

A fost atrasă încă de când avea „șapte ani și șase luni” de tot ce înseamnă arta, deci se poate spune că teatrul a ales-o și nu invers, dar decizia finală de a urma o carieră în domeniul teatrului a venit în clasa a 11-a, la pachet cu rolul Bernarda din piesa „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, un contre-emploi ce i-a adus multă susținere din partea profesorului de actorie și a determinat-o să aleagă acest drum. Facultatea de actorie a venit cu alte momente de neuitat, printre care și musicalul „Cocoșatul de la Notre-Dame”, o adaptare după Victor Hugo, unde Denisa a avut ocazia de a o interpreta pe Fleur-de-Lys, logodnica lui Phoebus, și de a ieși din zona de confort. Cu acest rol cu care și-a susținut licența. Toată experiența a fost unică și a determinat-o să continue studiile chiar pe această nișă. Acum studiază Arta actorului de Music-Hall în cadrul unui masterat la Facultatea de Arte din Constanța.

Pentru proaspăt licențiata în Arta actorului, vara aceasta a venit nu doar cu o creștere a temperaturii ambientale, ci și cu o colaborare cu Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Maredin Constanța și cu actorul, regizorul și coregraful Ștefan Lupu. În urma unor fotografii postate pe Facebook de către prietenul Denisei, Marian Adochiței, actor la Teatrul de Stat din Constanța și fotograf, Ștefan i-a propus o probă de casting. După câteva workshop-uri de vreo două săptămâni și a casting-ului, la care au participat tinere din toată țara, inclusiv din Cluj sau București, Denisa a primit un nou nume: Alice. Întreaga Țară a Oglinzilor a început să prindă contur odată cu începerea repetițiilor în iulie.

Cum nu îi cunoștea nici pe actorii teatrului și nici pe Ștefan Lupu, Denisa a simțit o oarecare presiune la început, atât pentru noul context cât și pentru rolul principal și dorința de a nu gafa. Cu toate acestea, așa cum era de așteptat, Denisa a fost primită cu brațele deschise, cum nu se putea mai bine, iar toate emoțiile au devenit constructive. Muncind cot la cot cu Ștefan Lupu, Denisa și-a dat seama că nici că ar fi putut avea un debut mai potrivit pe sfânta scândură: a avut libertatea de a căuta sensuri și de a veni cu sugestii și propuneri, iar regizorul a avut grijă să aranjeze totul pentru un rezultat unic, ce transmite o energie aparte. Deși nu are un moment favorit din tot spectacolul, scena cu Ouț Piticuț, atunci când Alice recită o poezie numită „Gângăveală”, a reprezentat un punct ce a speriat-o inițial. Din cauză că nu știa ce stare ar fi mai potrivit să abordeze, pentru a nu se bloca pe acel moment, a decis să experimenteze la repetiții și să aibă o reacție naturală.

Rezultatul? Toată lumea a fost pe jos de râs, iar asta ți se va întâmpla şi ție dacă vei avea ocazia să vezi spectacolul. Deși, până acum, a primit cu precădere roluri emploi, adică pe tipologia ei, și-ar dori să găsească un regizor care să riște și să distrugă bariera asta. Chiar și pentru Alice a încercat să nu facă din ea o fetiță atât de cuminte, blândă, ci o Alice curajoasă, curioasă, obraznică.

Se ghidează pe principiul conform căruia toate aceste idealuri și obiective pot fi atrase folosind o gândire pozitivă și multă muncă. Victor Rebengiuc, Anthony Hopkins, Cristi Puiu și Adrian Sitaru sunt doar câteva nume importante pentru ea în domeniul teatrului și filmului. Pe lângă teatru, Denisa are o pasiune pentru muzică. A făcut canto când era mai mică, dar din cauză că nu a avut libertatea de a-și alege melodiile, a renunțat. La aceasta se mai adaugă dansul și patinajul artistic

Pentru Denisa, teatrul este totul, este ceea ce o ține în priză și o scoate mereu din zona de confort. Niciodată nu a existat un termen de comparație pentru teatru, pentru că îi place să meargă la repetiții și să găsească în fiecare zi o nuanță diferită, cu care să se joace, și să-și pună mereu imaginația la contribuție. Mai mult decât atât, teatrul este și o formă foarte bună de autocunoaștere, deoarece o ajută foarte mult să se dezvolte și să empatizeze mai bine cu oamenii din jur. De exemplu, prin Alice, Denisa a descoperit că are mult mai multă energie decât își putea imagina vreodată. Tânăra actriță consideră că acele persoane care te susțin și care te încurajează în propriul demers sunt elemente cheie ale dezvoltării unui stil propriu și unic. 

Dacă ar putea să treacă, precum Alice, printr-o oglindă a timpului și să ajungă la începutul repetițiilor, i-ar spune Denisei de atunci să aibă încredere în ea și să fie deschisă pentru toți oamenii minunați cu care a interacționat. Și dacă tot am ajuns la capitolul sfaturi și cumva ești în dubiu dacă să dai la Actorie sau nu, Denisa îți transmite că experiența merită și că nimic nu se compară cu momentul de la finalul unui spectacol, când tot publicul te aplaudă. Chiar dacă nu este cel mai ușor de trăit din actorie, gândurile pesimiste nu ar trebui să te determine să îți abandonezi visul. Și ai încredere în tine că totul va fi bine.

Sunt sigur că viitorul mai are multe surprize plăcute rezervate pentru Denisa, cel puțin la fel de frumoase și magice, pentru că le merită din plin. Cumva, mă așteptam să descopăr o Alice plină de viață și empatie, dar nu mă așteptam să găsesc o persoană atât de faină ca Denisa Iova. E plină de entuziasm și mereu gata să îi ajute pe cei din jurul ei, ori de câte ori poate, chiar dacă de această dată ajutorul a constat în interviul pe care tocmai l-ai terminat de citit. Dacă ai șansa să vezi Alice în Țara Oglinzilor, în regia lui Ștefan Lupu, te asigur că pentru 75 de minute vei uita de tot și toate și vei călători printr-o oglindă magică pe un tărâm unde totul e posibil!

Urmărește un teaser al spectacolului aici:

 

 

Documentare & text: Cezar Barbu (coordonator departament #creativ)

Editare: Iulia Dromereschi

📸 Fotografii realizate de Marian Adochiței
8

Comentează