#școalaonline: începuturi, impact & idei de viitor

Evenimentele petrecute în ultimul timp au produs o schimbare majoră în viețile tuturor. Sistemul de educație a fost printre cele mai afectate. Am stat de vorbă cu doamna profesoară Ileana Popescu, pentru a afla părerea dumneaei despre întâmplările care au luat cu asalt învățământul românesc. Ileana Popescu predă Limba și literatura română și de Limba engleză la Colegiul Național „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș, iar trecerea la școala online a fost o noutate în cariera dumneaei. Considerăm că o părere din interiorul sistemului ar ajuta pe cei din exterior să înțeleagă mult mai bine acest proces amplu al școlii online și al comunicării exclusive prin intermediul tehnologiei. Am aflat ce influență a produs trecerea în mediul online asupra sistemului de educație, cum s-au schimbat rolurile datorită cunoștințelor elevilor în domeniul tehnologiei și care au fost provocările întâmpinate atât de profesori, cât și de elevi. Mai mult, am reușit să scoatem la lumină aspecte pozitive și negative ale utilizării platformelor descoperite recent și să reproducem planificarea și desfășurarea unei ore online.


 

În viața noastră, a profesorilor, există acest pericol al rutinei dat de faptul că faci aceleași lucruri ani la rând, iar programa nu se schimbă. Nu se schimbă decât elevii.”

-Ce părere aveți despre trecerea din offline în online?

-Dacă vă referiți la avantajele acestei schimbări, aș vrea să vă spun că sunt multe. Plec de la perspectiva unui profesor pentru care orice moment din carieră trebuie folosit ca o oportunitate de a se reinventa și, din punctul meu de vedere, a venit la fix. Vă spun și de ce: în viața noastră, a profesorilor, există acest pericol al rutinei dat de faptul că faci aceleași lucruri ani la rând, iar programa nu se schimbă. Nu se schimbă decât elevii. Rigorile examenelor rămân aceleași și atunci ești în pericol să livrezi aceleași conținuturi, poate schimbând pe ici pe colo, dar schimbările sunt mici și, din cauza faptului că te presează examenele, tinzi să te agăți foarte tare de finalitatea lor și pierzi din vedere un lucru esențial: tu trebuie să evoluezi odată cu timpul în care trăiești.

Momentul acesta a fost un șoc, e clar. Nu cred că doar pentru mine, pentru toată lumea, însă a fost șocul necesar pentru că ne-a rupt de rutină, ne-a forțat să evoluăm. Online-ul privit din perspectiva implicațiilor în realitate și din latura sa benefică este o oportunitate, un mare avantaj. Unii dintre noi nu au avut instrumentele necesare. Eu sunt un caz fericit, pentru că am avut acele terminale de pe care să lucrez, dar sunt colegi lipsiți de asta. Altora le-au lipsit abilitățile. Nimeni nu ne-a format temeinic în sensul acesta, nu am știut în detaliu cum se face o lecție online. Am fost practic aruncați într-o apă și forțați să înotăm, indiferent dacă am știut sau nu, ca să ne salvăm.

Așadar, schimbarea asta pe mine m-a făcut să mă văd altfel, să îmi conștientizez necesitatea de a evolua, să îmi regândesc mijloacele, metodele, să muncesc mai mult. Acestea sunt riscurile și până la urmă un profesor trebuie să facă asta, pentru că e predestinat la continuă adaptare.

Oră desfășurată pe platforma zoom

Cum v-a fost afectată relația cu elevii?

-Pe mine momentul acesta m-a facut să mă apropii de voi, pentru că online este un mod de viață al vostru și un mediu „propice”, pe care îl simțiți familiar. Atunci, intrând acolo, cred că pentru mine a fost un avantaj din punctul de vedere al relației cu voi. M-am simțit mai apropiată, am simțit că una dintre liniile care se trăseseră între lumea mea și lumea voastră s-a șters parțial.

– V-a ajutat trecerea în mediul online să vă îmbunătățiți abilitățile de folosire a tehnologiei?

-Da, categoric da. Tehnologia, pentru mine, se redusese la a căuta, a crea niște prezentări, eventual a aduna niște materiale și a le da mai departe într-o formă accesibilă copiilor și plăcută. Acum am fost nevoită nu numai să caut mai mult, ci și să învăț mai mult, să mă documentez mult în privința unor aplicații, platforme, softuri. Deci da, m-a ajutat cu siguranță.

Am învățat multe de la elevii mei, pentru că eram, din punctul de vedere al acestui tip de tehnologie, destul de departe.”

– Ați avut momente în care nu v-ați descurcat? Dacă da, ce soluții ați găsit?

-Da, am avut momente. Ar fi ipocrit din partea mea să spun că de la început am fost o expertă a utilizării tehnologiei. Am recurs la ajutorul la care recurg în mod obișnuit: întreb elevii fără niciun fel de teamă de a fi considerată nepricepută, cu toată deschiderea și mai ales cu toată încrederea și recunoscându-le toate atuurile pe care le au în privința asta față de mine și tot „ascendentul” pe care îl au asupra mea. Am învățat multe de la elevii mei pentru că eram, din punctul de vedere al acestui tip de tehnologie, destul de departe.

E o altă viață, care nu poate substitui un lucru esențial: atmosfera aceea din clasă, vibe-ul acela al clasei care e de neînlocuit.”

-Cum vi se par platformele pe care le utilizăm în momentul de față? (n. red.: Kinderpedia & Zoom)

-Kinderpedia este bine intenționată, e o platformă prietenoasă, are o interfață atractivă, a avut neajunsurile ei, inițial, poate pentru că nu a fost pregătită pentru un asalt, pentru că efectiv asta s-a întâmplat – a fost luată cu asalt. Cred că poate fi îmbunătățită, este utilă și admir modul în care a fost adaptată foarte repede de la grădiniță la învățământul secundar și la cel liceal. Zoom-ul m-a atras de la început, l-am descoperit datorită domnei Ilona Bădârcea, învățătoarea lui Toma, fiul meu, care făcuse niște cursuri de formare și care s-a adaptat extrem de repede la situație. Mi s-a părut un exemplu care trebuie urmat. Zoom-ul mi se pare versatil: este foarte ușor de folosit, iar dezavantajul ar fi limitarea la 40 de minute în cazul variantei free, dar cred că se va putea, la un moment dat, să avem și acces nelimitat și orele să se desfășoare în mod normal. E o altă viață, care nu poate substitui un lucru esențial: atmosfera aceea din clasă, vibe-ul acela al clasei, care e de neînlocuit. Evident, nu cred că poate face nimeni și nimic acest lucru, însă ele sunt de un real ajutor în această perioadă.

-Ce îmbunătățiri ați aduce acestui sistem?

-În primul rând, cred că aș pleca de la o formare digitală adecvată a profesorilor, acela este punctul vulnerabil al acestui sistem, pe lângă faptul că ar putea fi necesare niște campanii pentru a-i convinge că nu este cazul să se teamă de acest tip de abordare al lecției, fiindcă s-ar putea ca viitorul să-i aparțină, în mare parte. Mai mult decât atât, cred că sunt necesare niște cursuri de formare adaptate fiecărei discipline, dar și relației care se stabilește prin intermediul acesteia între profesor și elevi, fiindcă româna, limbile străine și științele socio-umane permit o abordare mai mult emoțională, afectivă, empatică a conținuturilor, în vreme ce, dacă pătrundem strict în cadrul disciplinelor exacte, suntem nevoiți să implicăm foarte mult deducțiile logice, rațiunea. Apoi, i-aș convinge pe elevi de utilitatea acestui tip de școală (online) pentru că, din nefericire, unii dintre ei o văd ca pe ceva rupt de activitatea de învățare propriu-zisă. Nu în ultimul rând, cred că ar trebui și părinții responsabilizați; unii dintre ei au confortul dat de prezența copilului lor într-o oră și au impresia că învață de acolo tot. Ori, nu este cazul. Mai presupune și studiu individual în afara orei, poate că și grijă în plus din partea părinților. Și cred că ar trebui adaptate si conținuturile, fiindcă sunt conținuturi care nu numai că nu se pretează abordării online, dar trebuie regândite pentru acest nou tip de școală.

Chiar dacă piesa este interpretată de <<Paraziții>>, ea poate să ofere o cheie de interpretare și câteodată un punct de plecare, deci nu mă feresc de niciun fel de abordări și n-am prejudecăți în sensul acesta.”

-Cum decurge o oră online?

-Depinde de clasă, de scopul pe care mi-l propun și depinde mult și de dispoziția pe care o au elevii într-o zi, pentru că sunt zile mai bune, în care putem comunica mai ușor, dar și mai nefaste, în care comunicarea e împiedicată de o inerție care pare să cuprindă întregul grup.

Eu prefer lucrul cu textul din mai multe motive: primul și cel mai important este că asigură un acces imediat, nemediat la o literatură de calitate, în sensul larg al cuvântului, al doilea motiv este că acolo pot să se formeze niște abilități de interpretare și niște competențe pe care elevii le pot lua cu ei în momentul în care pornesc în viață.

Aproape toată viața noastră e comunicare orală, 80% din ceea ce facem se înscrie în această mare bulă a comunicării fără mediere, iar comunicarea scrisă este limitată la 20%. De aceea, în ore, insist mult pe dialog, pe schimb de păreri. Sigur că sunt preocupată și să livrez informații, dar în momentul în care văd că devin plictisitoare sau redundantă încerc să mă repliez. Cred că filmul și muzica în predarea literaturii sunt foarte importante, pentru că lărgesc sensibil perspectiva. Chiar dacă muzica este interpretată de Paraziții, ea poate să ofere o cheie de interpretare și câteodată un punct de plecare, deci nu mă feresc de niciun fel de abordări și n-am prejudecăți în sensul acesta.

De asemenea, documentarele sunt importante, interviurile și, evident, orice fel de abordare în forme de interdisciplinaritate și de transdisciplinaritate. Deci, sunt multe variante în care se poate desfășura o oră, ele depind de ceea ce trebuie predat, învățat, evaluat, de conținut, de scopul pe care mi-l propun – vreau să lucrez ceva pentru Bac și atunci evident că voi fi restrânsă de niște rigori date de o structură fixă a subiectelor, sau vreau pur și simplu să fac niște extrapolări tematice și niste conexiuni culturale, și atunci am mai multă libertate.

Eu cred că sunt un om făcut pentru interacțiunea cu oamenii, cel puțin așa mă simt bine. Zoom-ul a substituit mult din dorul meu, dar nu l-a înlocuit în totalitate.”

-Cum preferați orele, pe zoom sau în clasă?

-Sigur în clasă, acum am un mare nod în gât fiindcă mi-ați activat dorul de copii. Eu cred că sunt un om făcut pentru interacțiunea cu oamenii, cel puțin așa mă simt bine. Zoom-ul a substituit mult din dorul meu, dar nu l-a înlocuit în totalitate. Deci da, mi-e dor de clasă, mi-e dor de îmbrățișarea aia mare pe care știți și voi că o împărtășeam cu anumite prilejuri și pe care chiar aș vrea s-o simt din nou. Nu știu cât de aproape e momentul, dar tânjesc după ea.

-Cum credeți că vor decurge lucrurile după carantină, din punctul de vedere al orelor?

-O să fie o perioadă de acomodare, iar dacă se rămâne la ideea de a lucra cu clase numeric reduse la 10 elevi, cred că o să ne bucurăm de încă unul dintre beneficiile carantinei, pentru că sincer mi-am dorit dintotdeauna să lucrez cu grupe mici, în ideea în care pot să ajung mai ușor la fiecare dintre copii. Clasele numeroase au un cert dezavantaj: este o utopie să crezi că poți lucra direct cu fiecare elev al unei clase mari, în fiecare oră. Nu știu dacă se va schimba ceva în privința conținuturilor disciplinelor, cred că se va schimba ceva în modalitațile de abordare, fiindcă va fi greu, dacă nu imposibil, sa revenim la maniera didactică tradițională odată ce v-am deprins cu gustul tehnologiei și al abordării online, care cred că a facut lucrurile mult mai interesante.

Deci cred că noi, profesorii, vom fi puși încă o dată să regândim din temelii comportamentul nostru didactic și modul în care vom aborda orele.

-Ce părere aveți despre deciziile luate în legătură cu desfășurarea orelor și cu planificarea examenelor?

-Cred că este o decizie bună că examenele au rămas la datele la care erau planificate. Am fost împotriva anulării examenelor de Evaluare Națională și de Bacalaureat, pentru că sistemul nostru nu ar fi permis o echivalare corectă a notelor obținute pe parcursul anilor de studiu, din pricina faptului că nu este un sistem unitar, din nefericire. Din cauza acestui inconvenient, mi se pare o mare inechitate să se echivaleze notele obținute pe parcursul gimaziului și liceului cu examenele de Evaluare Națională, respectiv de Bacalaureat. Deci cred că este foarte bine că s-au păstrat examenele de final. În privința reluării cursurilor în acea perioadă dintre 2 și 12 iunie, cred că a avut și avantaje, fiindcă la orele față în față am clarificat unele lucruri mult mai bine și mai eficient decât online.

-S-a întâmplat ceva interesant la o oră online ce nu s-ar fi putut întâmpla în clasă?

-Da, am multe amintiri amuzante. S-a întâmplat de multe ori să fiu întreruptă de introduceri de tipul „Mai știți, doamna, când…”, să mi se reamintească ceva din timpul orelor de altădată. Mi-a plăcut că mulți dintre copii n-au avut nicio reținere nici în a povesti, nici în a da diverse explicații pentru diverse zgomote de fond, de pildă, ceea ce din punctul meu de vedere a fost o notă bună dată relației dintre noi; nu m-au deranjat asemenea întreruperi, dimpotrivă, le-am privit ca pe niște manifestări ale firescului în relațiile noastre.

Ileana Popescu, înconjurată de elevii din clasa a XII-a cărora le-a fost dirigintă până de curând

-Cât de mult vă doriți să vă reîntoarceți la catedră?

-Foarte mult, foarte, foarte mult. Acesta e lucrul pentru care simt că sunt făcută, interacțiunea directă cu elevii, și sper să nu îmi dispară această pasiune odată cu trecerea anilor. Așa încât îmi doresc să se întâmple asta cât mai repede.


Fotografii din arhiva personală a doamnei Ileana Popescu

6

Comentează