PoveȘtiri de Cartier | Bazarul cu amintiri

În februarie 2021, zece jurnaliști voluntari din cartierele Berceni, Drumul Taberei și Militari au pornit într-o aventură documentară. Își doresc să scoată la iveală #PoveȘtiriDeCartier, cum am numit proiectul nostru editorial, să cunoască și să ducă mai departe fețe noi (sau vechi, cu o nouă poleială) din cartierele vizate, și să îndemne și pe locuitorii din aceste cartiere să scrie la redacție și să-i cheme să le spună poveștirile.

Dacă aveți un loc favorit, o persoană dragă, o afacere de cartier, o cafenea cu personalitate, un teatru sau un cinematograf istorice, dacă ați văzut o serie de graffiti care v-a atras atenția, sau vă place să vă plimbați într-un parc bucureștean, dați de știre și livrăm o poveștire.

Ilustrație originală (c) Maria Dumitrescu

Bibelourile mătușii, vinilurile tatei sau bijuteriile mamei sunt extrem de valoroase, asta dacă nu era deja evident. Dacă tu le consideri lipsite de valoare, ține minte că ele pot reprezenta o adevărată comoară pentru alții. Și care ar fi alt loc mai bun pentru această transformare, decât un adevărat târg, cu comercianți de toate felurile și clienți pe măsură?

Pe Bulevardul Timișoara, la numărul 101, adică fix în capătul sectorului, se află un loc unde poți găsi absolut orice. Se numește Bazarul cu amintiri, unde tot ce-i vechi e iarăși nou: #talcioc, #bazar și #piataagroalimentara. Târgul de la Valea Cascadelor își deschide porțile în fiecare zi de joi, de la 05:30 și în weekend de la 06:00, iar accesul costă 3 lei. Aici este locul unde sute de persoane se adună să facă comerț cu lucruri care mai de care mai diverse, de la obiecte de artă la piese electronice și produse alimentare. 

Pentru unii comercianți, târgul reprezintă chiar job-ul lor, aceasta fiind principala lor activitate. În schimb, pentru alții, de obicei pentru cei mai în vârstă, targul reprezintă o ocazie de a face un ban în plus din vânzarea diverselor obiecte personale: fotografii vechi, cărți sau viniluri (de unde și numele de bazar cu amintiri). Am găsit aici bijuterii, vaze, seturi de farfurii, argintărie, mărgele, ceasuri de toate felurile, diverse aparate electrice, mașini de scris, ventilatoare, mașini de cusut și telefoane cu bachelită, funcționale.

Poți găsi chiar mâncare, dar la o singură tarabă, deoarece în 2016, o rulotă gastro a explodat de la o butelie, provocând daune semnificative. O jumătate de tarabă costa, în 2020, opt lei pentru închiriat, dar negustorii „de-ai casei” au locurile lor rezervate, căci aceștia vin în târg direct cu mașina sau duba rablagită, pentru că au prea multe produse. 

Taraba cu alimente a produs o mare încântare printre echipa de exploratori urbani ai media.hub: conservele Tulip, o reminiscență delicioasă a copilăriei post-comuniste, s-au cumpărat cu mare entuziasm (mai ales că erau și la ofertă). Ca să înțelegeți, dacă vă lipsesc referințele, este vorba despre carne de pui sau de porc, presată, disponibilă în niște conserve dreptunghiulare, rotunjite la colțuri, aparent produse în Danemarca – halal și cu posibilitatea desfacerii cu o cheiță. Pe lângă asemenea amintiri culinare, găsiți sortimente de cafea, dar și multe dulciuri sau sortimente de nuci și semințe.

FOTO Cezar Barbu

La capitolul muzică, poți găsi aici atât CD-uri, cât și casete sau viniluri. Ultimele au prețuri între 3 și 15 lei, în funcție de calitate, cunoștințele și pretențiile vânzătorului despre acestea. Am găsit aici toate genurile, de la operă la muzică populară românească și muzică ușoară de pe tot mapamondul. Tot aici am observat multe discuri aduse din Anglia (aveau prețul de o liră pe ele), exact ca pe vremea comunismului. Fiind un târg, evident că negocierea este la ea acasă, acesta fiind locul ideal pentru a exersa acest talent.

Fiindcă veni vorba despre negociere, ca peste tot sunt oameni și oameni; câte bordeie, atâtea obiceie, zice o vorbă înțeleaptă din popor. În periplul de aproximativ două ore prin bazar, am avut parte și de succese (am reușit să pun mâna pe vreo șase discuri la preț de trei lei bucata, care se aud impecabil – cu toate că îmi recomand cu căldură, și la fel oricui citește, să verifice și interiorul; am cumpărat un disc cu muzică ușoară rusească și înăuntru este muzică populară din zona Argeșului) și de eșecuri (standul de discuri unde găsisem vreo două albume ale Naarghitei, spre exemplu – știți voi, doamna care cânta coloana sonoră din Lanțul amintirilor? – a surprins cu prețurile sale cam piperate și cu atitudinea de „nu-ți place, nu cumperi!” a vânzătorului). 

Că veni vorba despre gusturi și plăceri mai mult sau mai puțin vinovate, bazarul poate fi locul perfect de întregit colecția de trenulețe electrice, pentru pasionați. Mai mult, acționați rapid: s-a întâmplat ca un coleg de echipă să-și dorească un tren, iar cât a sunat acasă, pentru o măsurare rapidă a lățimii șinelor, trenul cu pricina să se cumpere! În schimb, pasiunea pentru jucării de pluș își găsește ostoire cu ușurință, și la un cost redus.

FOTO Cezar Barbu

Pentru cititori, Bazarul cu amintiri oferă și cărți, și noi, și vechi, și în limba română, și în diverse limbi străine. Am descoperit, cu surprindere, atât mai multe almanahuri sportive de colecție (fotbal, tenis sau gimnastică), alături de faimoasele ghiduri de „știință popularizată” din anii ‘80, care te învățau totul, de la scoaterea petelor cu ajutorul bicarbonatului la apretarea corectă a gulerelor de salopete (is this a thing?), la cărțile noi-nouțe ale editurii Publica, multe titluri din zona business și economie, la același stand.

Bazarul cu amintiri este locul în care fiecare poate găsi lucruri care să-l atragă și să-l convingă să scoată din buzunar câțiva lei. Doar cash, pentru că POS-urile nu au ce căuta într-un târg în care prețurile diferă, de la cumpărător la cumpărător și de la comerciant la comerciant. La capătul Bulevardului Timișoara veți păși într-un univers paralel, pe care merită să îl descoperiți la pas.


Materialul pe care l-ați citit face parte din seria documentară #PoveȘtiriDeCartier și a fost scris de Cezar Barbu și Iulia Dromereschi, cu aportul lui Radu Eremia și interesul pentru trenulețe electrice al lui Bogdan Ionescu. Fotografiile tot Cezar le-a făcut. Acest proiect-pilot s-a desfășurat cu sprijinul Funky Citizens.

4

Comentează