„Ironii” de Valentine’s Day. Poem

De n-ai nimic frumos de spus

Tu, te rog, taci din gură”

O luai mult prea în serios

Și nu vorbeam o lună

Și luna era a veacului

Deși e efemeră

Ai văzut timpul în trecut

Prezentul, alb ca fierul.

Nu-ți plăcea versul

Nici culoarea

Aveai prin vene cerul

Visai aievea că venea

Apusul printre becuri

Și căutai printre neoane

Lumina naturală

Dar realizai subit, surprins

Că nu-ți plăcea afară.

Colaj (c) Denisa Răduță

 

Ziceai că iubești iarba verde

Dar o călcai în grabă

Dacă se ridica mai mult

Și te atingea pe talpă.

Ziceai că mă iubești pe mine

În noaptea-ntunecată

Dar trânteai ușile, trosnind

Când ma vedeai pe toată –

Cu lacrimi și ruju-ntins

Eram doar o străină

Și m-ai călcat pe degete

Urlând că sunt de vină.

 

Aveai și patima și averea

Și le ai vândut de-ndată

Când te-ai văzut lângă tunel;

Lâng-o lanternă moartă

Și ți-a plăcut pân’ să se ardă

Cu o scânteie vagă

Lanterna ta ce lumina

Doar asfaltul din față.

 

Și ai sperat

Și ai uitat

Și ai iubit

Și ai cautat

Dar ai trecut peste prezent

Și ai viitor tot ce-i acum

Și ai sperat tot ce nu e

Și ai negat tot ce ai avut.


Poem & colaj: Denisa Răduță (redacția #curteadeargeș)

Pentru că nu puteam lăsa să treacă momentul pe lângă noi.

18

Comentează