O privire către nord: Interviu cu singura profesoară care predă norvegiana la liceu

Cristina Vișovan este profesoară la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare. Pe lângă limba engleză, predă și limba norvegiană, fiind singurul cadru didactic din România care predă această disciplină la liceu. Din interes față de limba norvegiană, o materie puțin cunoscută în România și care diversifică oferta școlară, echipa AIVI media.hub a stat de vorbă cu Cristina Vișovan.

Ada Mașcovici face parte din una dintre cele mai noi redacții media.hub: redacția din Baia Mare. Ada a propus, a documentat și a realizat interviul cu Cristina Vișovan, apoi l-a transcris și redactat pentru noi. Fotografia cover îi aparține Rominei Coptil, colega și prietena ei, care coordonează, împreună cu Ada, redacția Baia Mare.


AIVImedia.hub: Ce v-a determinat să studiați norvegiana, și unde se poate învăța această limbă în România?

Când eram în clasa a douăsprezecea și a trebuit să hotărăsc ce să studiez mai departe, doream, pe lângă engleza care îmi place foarte mult, să studiez o limbă care să îmi ofere mai multe opțiuni, să îmi deschidă mai multe uși. Prin niște cunoștințe am aflat de secția de norvegiană de la Cluj. Eram convinsă că mă va ajuta pe viitor. Norvegiana se poate studia la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj, la Facultatea de Litere, și cred că există posibillitatea și la Iași. [nota redacției: într-adevăr, și la Iași există această posibilitate, deși numai în regim facultativ].

De ce credeți că norvegiana e predată la un singur liceu în România, în condițiile în care această țară a stabilit mai multe punți de legătură cu a noastră?

Când ești profesor la liceu, conducerea școlii trebuie să fie de acord cu opționalul pe care îl propui, iar elevii trebuie să îl dorească și ei. Din moment ce nu sunt alte licee în țară, probabil că ori nu a fost această limbă propusă de profesori, ori nu au fost destui elevi interesați. Cândva s-a predat la un liceu din Cluj, dar după câțiva ani s-a întrerupt. Nu cunosc detaliile. Conducerea sau profesorul trebuie să facă un chestionar și, dacă un număr corespunzător de elevi dorește materia, opționalul poate fi făcut. Eu, de exemplu, am încercat de mai multe ori să introduc norvegiana ca materie de Bacalaureat, dar în acest moment nu e posibil, pentru că e o materie opțională. Materia se predă doar din clasa a unsprezecea.

Ați fost vreodată în Norvegia? Cum sunt oamenii acolo?

Am fost de mai multe ori în Norvegia. Sincer, depinde ce fel de experiență personală ai. La început, poate par reci, dar norvegienii preferă în general să țină lucrurile personale pentru ei și le împart cu cei apropiați, prieteni și familie. Dacă intri într-un cerc de norvegieni, sunt foarte călduroși după ce v-ați împrietenit.

Cunoașteți anumite stereotipuri despre cultura nordică pe care nu ar trebui să le credem?

Se spune că norvegienii se nasc pe schiuri, și chiar învață să se dea pe ele, în general, de la o vârstă fragedă. În epoca contemporană, scandinavii sunt, poate, asociați și cu vikingii aceia furioși și agresivi, dar cei pe care îi cunosc eu sunt persoane foarte de treabă, au fost mereu săritori și au fost acolo pentru mine când aveam nevoie.

Care sunt, după părerea dumneavoastră, avantajele cunoașterii unei limbi rare?

Sunt mai multe. Din punctul de vedere al locului de muncă, de exemplu. Dacă îți dorești să rămâi în România, este cerere în marile orașe pentru vorbitori de limbi străine rare mai ales din partea companiilor multinaționale, pentru diferite departamente, și ești mai bine plătit dacă vorbești o limbă rară decât una comună. În plus, vorbitul unei limbi rare îți poate oferi avantaje și în alte domenii; poți fi traducător. Este o deschidere mare către țările scandinave, mai ales datorită romanelor noir. Au apărut multe cărți și la noi. Alte posibilități se arată când te gândești să pleci din țară, ca să lucrezi sau ca să îți continui studiile. Sunt multe burse, de masterat și de doctorat, sunt opțiuni multiple. Aș zice că în lumea de azi, în care putem vorbi de globalizare, e foarte util să știi o limbă rară. Trebuie doar să conștientizezi acest lucru.

Cât de greu este să învețe cineva norvegiana? În cât timp se poate ajunge la un nivel acceptabil?

Ca pentru orice altă limbă, trebuie investite timp și muncă personală, ceea ce înseamnă că trebuie să îți dorești să înveți. Nu este o limbă foarte grea: vocabularul e asemănător cu al limbii germane și gramatica seamănă cu a limbii, dar necesită o perioadă de acomodare și trebuie să înveți să scoți sunete specifice. La un nivel de B2 bun eu spun că se poate ajunge în cel puțin trei ani.

Când elevii vin la primele ore de norvegiană, îi întrebați de ce au ales această limbă. Care sunt motivele cel mai des menționate?

Cel mai des menționate? Curiozitatea. Anul acesta au spus că vor să învețe o limbă pe care nu multă lume o cunoaște. Acestea sunt cele mai frecvente și cele mai importante motive: curiozitate și un avantaj pentru viitor.

Sursă foto: Arhivă personală Cristina Vișovan

Ținând cont că acest curs e disponibil  elevilor în ultimii doi ani de liceu, cum preferați să predați  astfel încât să cunoască bazele limbii norvegiene?

Nu există manuale făcute în română, ci doar ghiduri de conversație. Folosesc På vei, un manual făcut de norvegieni pentru persoane care vin în țara lor și vor să le învețe limba. Prefer să planific de dinainte lecțiile și mă gândesc cam ce lucruri i-ar ajuta pe elevi, având în vedere că avem doar doi ani de zile: formule introductive, cum să întrebi cât e ora, cum să ceri ceva într-un magazin – lucruri utile dacă ar vrea să vorbească cu cineva din Norvegia. În general, mă adaptez și la ce se întâmplă. De exemplu, săptămâna trecută am discutat cu o clasă despre vreme, fiindcă era ploios. Încerc să adaptez ce predau și dorințelor și intereselor elevilor, deci îi întreb des ce ar vrea să învețe să spună.

Există și aspecte culturale cu care vă familiarizați elevii?

Încerc să trimit materiale, videoclipuri scurte în special, prin care să intre în contact cu cultura și civilizația norvegiană, pentru că e important să cunoști și cultura din spatele limbii pe care o studiezi. Cu unele clase am vorbit despre ce e și ce nu e acceptabil să vorbești cu norvegienii. De obicei nu le place să îi întrebi lucruri personale, cum ar fi despre familie, prima dată când vorbești cu ei. Dacă nu știi cum să te porți, vor avea o reacție rece. E bine ca elevii să cunoască lucruri de genul acesta, și dacă ajung să studieze sau să lucreze în Norvegia, se pot adapta mai ușor.

Ne puteți recomanda cărți sau filme norvegiene?

Sigur, sunt multe. De exemplu, Lars Saabye Christensen și Jo Nesbø sunt autori cunoscuți din Norvegia, care sunt traduși și în română. Knut Hamsun e alt scriitor, care a luat și premiul Nobel. Cât despre filme, un lungmetraj norvegian, care îmi place foarte mult, e Kon-Tiki, în care este vorba despre un explorator numit Thor Heyerdahl. Filmul e renumit și pentru că aventura prezentată e bazată pe o întâmplare reală.

În Norvegia este foarte important respectul față de mediu. Se reciclează selectiv și se practică o legătură strânsă cu natura, iar timpul petrecut în aer liber și drumețiile sunt foarte apreciate.

Cum ați fost influențată de cultura norvegiană?

După ce am stat în Norvegia, cred că mi-am format unele atitudini. De exemplu, față de mediu: acolo e foarte important respectul față de acesta și reciclatul selectiv. Există o legătură strânsă cu natura, e foarte apreciat timpul petrecut în aer liber și mersul în drumeții. Când studiam în Norvegia, stăteam într-o zonă unde erau o pădure și un lac, și a început să îmi placă mai mult timpul petrecut în natură. Un alt lucru care a rămas cu mine e insistența lor în legătură cu egalitatea dintre bărbați și femei din toate punctele de vedere – până și muncile casnice se împart egal. Gândirea mea a rămas setată pe mentalitatea norvegiană, inclusiv ideile lor legate de curățenie. Am locuit la un moment dat într-un cămin studențesc diferit de cele de la noi; erau șase sau șapte camere și o bucătărie comună, de curățenia căreia se ocupa în fiecare săptămână un student. Sunt lucruri care mi-au plăcut și au rămas cu mine.

Mulțumesc mult pentru timpul acordat și pentru că ați răspuns întrebărilor! Mă bucur să pot oferi puțină expunere acestui subiect.

Mă bucur să știu că elevii sunt interesați de norvegiană și cred că e o mare oportunitate pentru tinerii de azi, care pot veni în contact și cu alte culturi, să o învețe. Ha det! (n. jurn.: La revedere!)


11

Comentează