tren

Naveta școlară: o discuție fără soluție. Opinie

Naveta până la școală sau pentru a urma cursurile de la facultate reprezintă probleme cu care se confruntă numeroși elevi și studenți din România. Iar ca situația să fie și mai urâtă, de aproape un an cei care fac naveta trebuie să se protejeze și de posibila infectare cu coronavirus. Două dintre jurnalistele voluntare de la AIVImedia.hub ne-au povestit ce a însemnat pentru ele naveta în anii de liceu și la început de facultate.


În anul 2017 a fost adoptată legea prin care elevii și studenții beneficiau de transport feroviar gratuit în România. Patru ani mai târziu, Guvernul a decis că acest „privilegiu” presupune un efort financiar mult prea mare. Întrebarea mea este: Vom avea vreodată parte de condiții optime (dacă nu măcar pe aproape) din acest punct de vedere, fără ca statul să considere că se cheltuie prea mulți bani cu viitorii adulți ai țării?

Drumul meu de acasă până la școală era de aproximativ 7 km, celui până la liceu adăugându-i-se încă 2 km. Nu este o distanță mare, comparativ cu distanța parcursă de alți colegi pe care i-am avut pe parcursul acestor 12 ani, dar nici mersul pe jos nu reprezintă o opțiune. Paleta arăta cam așa: părinți cu mașină, taxi, mai târziu prieteni cu mașină și, cel mai chinuitor dintre toate, – motocarul. 

Pentru cei care sunt mai familiari cu noțiunile de „autocar” sau „autobuz”, îl pot numi și așa, dar cele cu care am mers eu sunt atât de mici si înghesuite, încât au fost botezate diferit. Și din păcate nu exagerez. Mereu mi s-a părut incredibil faptul că la orele de vârf într-un automobil pentru 18 persoane erau înghesuiți 30 de oameni precum sardinele în conservă. Uneori nici nu opreau la stația mea. Fiind printre ultimele, microbuzul era deja plin și trebuia să aștept 15, 20 sau chiar 30 de minute după următorul, ajungând astfel să întârzii la prima oră. Să nu mai menționăm diferitele tipuri de persoane pe care le întâlneam, care mai de care mai „fascinante”. 

Prețurile creșteau în fiecare an cu 50 de bani sau 1 leu, chiar dacă traseul și condițiile nu se schimbau. Poate doar să meargă o portieră mai prost, să nu se mai închidă, ceea ce pe ploaie și ninsoare ne făcea să ne bucurăm de vremea de afară și înăuntru. Singurul avantaj pe care îl avea acest mijloc de transport era pe timpul iernii – înghesuiala de la 7 dimineața parcă ne mai încălzea puțin după timpul petrecut în frig.

impresie-naveta-elev-student
Fotografie realizată de autoarea articolului pe 22 ianuarie 2018, ora 6:45, înainte de a pleca spre liceu.

O alternativă a fost taxiul. Deoarece mai mergeam cu două sau trei vecine nu costa mult, drumul fiind scurt. Însă, pentru o persoană care venea din zone mai îndepărtate nu era o opțiune rentabilă. Eu, pe de altă parte, am reușit să mă bucur o perioadă bună de timp de acest „avantaj” și încă folosesc taxiul pentru a mă deplasa de acasă în oraș și înapoi când nu am la dispoziție mașina. Motocarul se scoate din ecuație, mai ales acum, pe timp de pandemie.

Zilele bune erau cele în care mergeam cu mașina, dacă mă puteau duce ai mei sau aveam prieteni disponibili. Dar nu înseamnă că nu am întâmpinat mici probleme și cu această modalitate de transport. Niciodată nu poate fi perfect, până la urmă. Problemele erau, totuși, subiective, precum un motor înghețat după o noapte friguroasă de iarnă, trafic intens la orele dimineții și graba de a nu întârzia la oră.


Îți plac PoveȘtirile noastre?

Ne poți susține cu o cafea virtuală în documentarea lor.

Să trecem și la povești mai optimiste și amuzante, de care îmi aduc aminte cu drag. Spre exemplu, în fiecare dimineață, când eu stăteam în stație, pe lângă mine trecea motocarul școlii din satul meu și îi vedeam pe copii făcându-mi cu mâna sau zâmbindu-mi. Alături de fețele lor fericite, mă bucură fapul că a fost posibilă adăugarea acestui mijloc de transport, deoarece existau elevi ce aveau de mers pe jos un drum lung pentru a ajunge la școală. De curând, am avut ocazia să merg din nou cu taxiul la prima oră a zilei și am ascultat din nou concursul de la ora 7:40 de pe KissFM. M-a atins un sentiment de nostalgie, fiind mini-activitatea cu care obișnuiam să îmi încep fiecare zi. Îmi este dor până și de momentele în care întârziam la prima oră și intram gâfâind după ce urcam fugind două etaje.

Cu bune, cu rele, naveta ca elev a fost intersantă, poate chiar challenging, dacă îmi pot permite să o numesc așa. Cu trenul m-am plimbat mai puțin, ce-i drept, câteva drumuri de la Curtea de Argeș la Pitești, o dată la București și de două ori la mare. Am prins atât reducerea de 50%, cât și gratuitatea, însă abia când am ajuns la facultate am înțeles cu adevărat cât de benefică era această facilitate.

tren

Ajunsă la facultate, simțeam nevoia să mă întorc acasă cât mai des, de preferat în fiecare weekend, iar gratuitatea unui bilet mi-a satisfăcut această dorință. Altfel, cel mai probabil bugetul nu mi-ar fi permis să mă văd cu familia și prietenii de acasă. Totodată, nici cu tentativele de condiții bune din trenuri nu ne putem lăuda. Dar acum, dacă tot plătim 50% din bilet, consider că acești bani pot fi alocați către curățarea scaunelor, alături de repararea acestora și a geamurilor care stau să cadă.tren-romania

Aș dori să închei cu un citat auzit foarte des în ultima vreme: „România trebuie să urmeze exemplul țărilor Uniunii Europene și să aloce doar o reducere de 50% din costul transportului feroviar pentru studenți”. Pe lângă asta, aș adăuga un sfat. Poate încercăm să urmăm exemplul țărilor Uniunii Europene din mai multe puncte de vedere, astfel încât populația să poată beneficia de transport mai bun, mai rapid și mai accesibil, pentru că fără noi, niște oameni simpli, nici țara nu ar mai fi în picioare.

Notă: În timpul liceului, Maria a locuit în Albești, lângă Curtea de Argeș, unde urma cursurile liceale. În prezent, este studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din București.


Am început să fac naveta din clasa a IX-a, pentru că liceul meu este la 18 km de comuna în care locuiesc. Pe la noi trece o singură firmă de transport, restul fiind taxiuri. Elevii au nevoie și voie să meargă cu firma care administrează microbuzul, pentru că erau singurii care ne puteau oferi abonamente pe care să le dăm la școală, pentru a ni se deconta un sfert din valoarea lor.

Navetă pe timp de pandemie FOTO Andreea Predescu

Din clasa a IX-a naveta a fost pentru mine un calvar. Nu mi-a plăcut deloc, deoarece programul curselor erau în așa fel încât ajungeam cu aproximativ o oră înainte să încep orele și terminam câteodată cu o oră înainte să plece microbuzul. Asta s-a întâmplat în primii doi ani de liceu, pentru că aveam orele după-amiază. Din clasa a XI-a mi-a fost mai ușor, pentru că și mama face naveta.

Așadar, plecam aproape mai mereu cu ea dimineața, iar la prânz erau rareori momentele când nu mă putea aștepta și trebuia să plec cu microbuzul. Dar din clasa a XII-a, odată cu pandemia iar s-a dat totul peste cap, pentru că ne-au schimbat orarul școlar în așa fel încât iar trebuie să aștept foarte mult microbuzul.

În pandemie nu s-au respectat și nu se respectă în continuare regulile în ceea ce privește distanțarea. De asemenea, firmele de transport nu au respectat prevederile din lege (n. red. – HG 435 din 2020 privind aprobarea procedurii de decontare a cheltuielilor de transport al elevilor) prin care școala deconta transportul, printr-o procedură stabilită clară. Firma care trece prin satul meu și majoritatea celor din ora nu acceptau acest lucru.

Fotografie (c) Andreea Predescu

Notă: Andreea locuiește la 18 kilometri de localitatea Drăgășani (județul Vâlcea), unde merge la liceu. Este în clasa a XII-a.


Documentare & texte de Maria Olteanu (redacția Curtea de Argeș) și Andreea Predescu (redacția Vâlcea)

Editare: Ana-Maria Gîlcescu (redactor-șef adjunct Curtea de Argeș). Corectură: Radu Eremia (coordonator)

Fotografiile fac parte din arhivele personale ale semnatarelor materialului.

3

Comentează