Mara Halunga si Caue

Mara Halunga & Cauê De Marinis Project: Vrem să aducem o părticică din Brazilia în România. Bossa nova e la fel de răspândită ca jazzul american

Când o arhitectă din București și un basist din Sao Paulo se întâlnesc, rezultatul este Mara Halunga & Cauê De Marinis Project, o poveste-experiență în ritmuri de samba și bossa nova.


În tranzit permanent din Europa în America Latină și înapoi, evitând iernile reci bucureștene și refugiindu-se în muzica și mișcarea carnavalului brazilian, Mara & Cauê îmbină cântecul, călătoriile și gastronomia.

AIVImedia.hub: Cum a luat naștere proiectul vostru muzical? În ce context v-ați hotărât să începeți proiectul și cui i-a venit ideea?

Mara Halunga (M.H.): Cred că a fost mai mult ideea mea, după ce ne-am cunoscut, în 2013, când Cauê era în turneu cu trupa de death/groove metal Alekto, prin Europa. În 2014, m-am hotărât să merg cu el în Brazilia. Așa am descoperit muzica și ritmurile braziliene și am decis că vreau să încep să cânt. Cauê cânta deja de mulți ani. Totul a venit natural. Nu mi-am propus să fac acest lucru de la început, dar după ce am intrat puțin în atmosferă și am rămas impresionată de muzica și cultura braziliană, a luat naștere ideea proiectului. A durat ceva până am început propriu-zis, pentru că am început să cântăm împreună abia în 2018.

AIVImedia.hub: Ai menționat faptul că Cauê are un background muzical. Dar tu?

M.H.: Înainte de acest proiect nu am avut un background muzical. În schimb, mama mea cântă la pian. Eu am terminat facultatea de arhitectură și încă lucrez la anumite proiecte de suflet din acest domeniu. Pot spune că nu am avut nicio legătură cu muzica înainte de a ajunge în Brazilia. Acolo am învățat, acolo am început. M-am simțit foarte confortabil cu muzica braziliană pentru că toată lumea în Brazilia cântă la un instrument sau cu vocea. Oamenii se întâlnesc și încep „să bată” într-un instrument. Nu există o întâlnire între prieteni în care ei să nu cânte împreună, iar asta mi-a dat curaj să încep și eu.

AIVImedia.hub: Ce povești ați adunat de pe meleaguri braziliene – pentru ca mai apoi să le transpuneți în muzică?

Cauê De Marinis (C.M.): Bossa nova e super cunoscută în lume, dar noi încercăm să cântăm o muzică puțin mai necunoscută din Brazilia. Oamenii se simt familiari cu stilul, dar noi aducem un sunet puțin mai tradițional.

M.H.: Samba din Sao Paulo nu e la fel de cunoscută ca bossa nova din Rio și încercăm să o aducem și publicului din România, pentru care poate este o muzică necunoscută. În prima mea călătorie în Brazilia am fost la o școală de samba care repeta pentru carnaval. Am stat în mijlocul percuției și m-a impresionat enorm, așa că am început să învăț să cânt și eu la un instrument tradițional brazilian de samba: pandeiro.

AIVImedia.hub: Cum simți diferența dintre muzica cântată în română și cea cântată în portugheză? Având în vedere faptul că portugheza nu este limba ta maternă, cum ai ajuns să te identifici cu versurile în portugheză?

M.H.: Înainte de a cânta în portugheză nu am cântat niciodată în public (poate doar am fredonat pe acasă sau în duș), iar primul meu contact cu muzica a fost în Brazilia, mi se pare natural să cânt în această limbă. Noi oricum vorbim doar în portugheză de când ne-am cunoscut. Mi-a luat aproximativ jumătate de an ca să învăț limba, dar m-am adaptat destul de repede. Deși sunt obișnuită cu muzica în portugheză, există și foarte multe cântece românești care îmi plac și am vrea să facem la un moment dat un mix între culturile noastre.

Sursă foto: https://www.facebook.com/maracaueproject

AIVImedia.hub: Cum simți diferența dintre bass și chitară, dintre metal și samba? Pe lângă diferențele de tehnică muzicală, ai găsit elemente comune între cele două genuri?

C.M.: Obișnuiam să cânt la chitară mai mult ca o distracție, nu studiasem propriu-zis instrumentul. Când am început proiectul am încercat să cântăm doar bass și voce, iar apoi am simțit trecerea spre chitară drept una naturală. Stilul este diferit, mai ales că veneam dintr-o zonă de death metal. În ceea ce privește asemănările dintre samba și metal, aș spune că sentimentul din live-uri este asemănător, o atmosferă foarte puternică.

AIVImedia.hub: De ce ați ales să rămâneți în România și nu în Brazilia?

C.M.: Călătorim mult între cele două. Încercăm pe cât se poate să nu petrecem iarna aici, ci în Brazilia. Prima iarnă în București a fost fun, dar e mult mai cald și plăcut peste ocean.

M.H.: Sperăm ca iarna asta să putem pleca în Brazilia. Am fost iarna trecută, ne-am întors în martie din cauza pandemiei. În ultimii doi ani am stat mai mult în București. Cauê trebuie să călătorească în Suedia pentru a repeta cu trupa de metal și îi este mai ușor să călătorească din București în Stockholm.

AIVImedia.hub: Simțiți vreo diferență între publicul român și cel brazilian?

C.M.: În Brazilia este puțin diferit pentru că oamenii sunt obișnuiți cu cântecele, știu cum să recepteze acest tip de muzică, cum să danseze și să cânte versurile. În România oamenii sunt mult mai atenți, mai concentrați, preferă doar să asculte.

M.H.: Fiecare dintre ei se bucură de muzică într-un mod unic. Am avut surprize însă și din partea publicului român: la ultimul concert, înainte de pauza mea vocală, oamenii s-au ridicat de pe scaune și au început să danseze. Iar o altă surpriză plăcută a fost în cadrul primei ediții a concursului organizat de noi „Câștigă un concert unde vrei tu”: concertul a fost într-un complex de blocuri din București, unde oamenii au fost mult mai deschiși pentru că am venit chiar la ei acasă.

AIVImedia.hub: În legătură cu concursul pe care l-ați menționat: ni se pare o idee tare inspirată pentru perioada aceasta incertă. V-ați adaptat ingenios la situația sanitară actuală (concursul „Câștigă un concert unde vrei tu”, concerte online/din sufragerie, concerte în spații deschise/grădini). Care au fost schimbările majore impuse de pandemie? Cum vedeți evoluția scenei muzicale bucureștene (și nu numai) în situația actuală?

M.H.: Bineînțeles că la început am fost tare dezamăgiți de ce se întâmplă, mai ales că ne întorsesem din Brazilia, de la carnaval, plini de energie și planuri. Ne-am dat seama, din păcate, că trebuie să amânăm sau să anulăm unele planuri. În același timp, ne-am amintit de toate lucrurile pe care am vrut să le facem și credeam că nu avem timp să le facem, lucruri asupra cărora ne-am concentrat mai mult: am studiat mai mult, am repetat mai mult, avem câteva idei pentru piesele noastre pe care vrem să le ducem la bun sfârșit. Am încercat să nu ne lăsăm copleșiți de tristețe, gândindu-ne „Cum ar fi putut sa fie?”, ci „Cum poate să fie acum, în momentul ăsta, mai bine pentru noi? Ce putem să facem frumos, iar atunci când se termină toată situația să ieșim fericiți din ea și să avem ce să povestim și să arătăm?”

Așa am venit și cu ideea concursului (după ce am avut tot felul de live-uri de acasă). Am avut și două festivaluri online: „Festivalul Tam Tam” din Brașov și un festival din Lisabona, Portugalia.

Ne gândeam cum am putea să facem să cântăm și în afara casei, așa ne-a venit ideea „Câștigă un concert unde vrei tu”, idee prin care noi puteam să mergem acasă la cineva sau în fața blocului/într-o curte/oriunde, ținând cont de situația actuală și de reguli. Este o idee care poate fi continuată și după pandemie. Chiar zilele trecute am extras al doilea câștigător. Suntem curioși unde vom cânta de data aceasta. 

AIVImedia.hub: Există și un plan B? Dacă nu ar fi muzica, ce altceva v-ați imagina făcând?

M.H.: Hmm… Amândoi am renunțat la orice alt job, eu n-am mai mers la birou de mai mult de un an. Trăim doar din muzică, sperăm să fie din ce în ce mai bine așa și să reușim să creștem din ce în ce mai mult. Cu toate astea, eu voi fi întotdeauna arhitectă și încă lucrez la câteva mici proiecte de suflet. Acum, pentru amândoi (și sper să rămână așa) muzica e pe primul loc, e profesia noastră.

AIVImedia.hub: Ce vă lipsește din propria țară atunci când sunteți plecați în țara celuilalt?

C.M.: La început nu îmi lipsea nimic. Deși ador mâncarea din România, câteodată îmi lipsește mâncarea de acasă. Câteodată mi-e dor și de familie, de prieteni. Dar când sunt în Brazilia mi-e dor în mod special de gastronomia românească.

M.H.: Nu pot să spun neapărat că mi-a fost foarte dor de ceva. Am observat, în schimb, câteva chestii stând mai mult în Brazilia. În Sao Paulo este o vară eternă, iarna sunt cam 15 grade, se răcește seara, dar în timpul zilei e foarte cald. Observ că la noi e frumos cum se schimbă peisajul în funcție de anotimp, se îngălbenesc frunzele, iarna se face totul alb. Uneori îmi e dor de familie, de prieteni, dar n-am stat niciodată plecată așa mult încât să simt un dor puternic.

AIVImedia.hub: Există și alte pasiuni pe care le aveți?

M.H.: Ne place să călătorim!

C.M.: În Brazilia ador să joc fotbal.

M.H.: Obișnuiam să joc tenis. Din păcate nu am mai jucat în ultimii ani, dar îmi lipsește. De asemenea, ne place să gătim împreună. În timpul pandemiei am inventat o grămadă de rețete, am combinat mâncăruri românești și mâncăruri braziliene. Câteodată eu gătesc, iar Cauê cântă la chitară. Încep și eu să cânt și ne simțim foarte bine… așa ne relaxăm noi.

AIVImedia.hub: Aveți în plan viitoare colaborări?

M.H.: Daaaaa! Ieri am lansat evenimentul pe Facebook. Vom avea un concert special pe 9 octombrie, la Cooperativa, pe Strada Icoanei, alături de prietenii noștri, muzicieni de jazz: Cătălin Milea, Sorin Zlat, Gabi Matei și Alex Mike. Va fi o formulă extinsă de muzică braziliană, samba și muzică populară brasileira. O seară specială! O așteptăm cu nerăbdare. Suntem emoționați și tare fericiți că o să cântăm cu ei.

AIVImedia.hub: Avem și o întrebare un pic mai serioasă: având în vedere discuțiile actuale pe tema cultural appropriation, care este viziunea voastră, respectiv a brazilienilor cu privire la muzica împrumutată de alți muzicieni non-brazilieni?

C.M.: That’s a big discussion!

M.H.: Simt că ei sunt mândri atunci când îi vizitezi și la cânți muzica. În timpul pandemiei am văzut tot felul de live-uri din Brazilia care sunt foarte bine organizate (bine planificate, lucrate, cu o calitate înaltă a sunetului). Cred că o întreagă industrie s-a format în jurul acestui concept de „online”. Într-unul dintre live-uri au avut tot felul de artiști (și din alte țări), care au fost invitați să cânte muzică braziliană. La un moment dat, au fost doi muzicieni importanți din Brazilia, Hamilton de Holanda și João Bosco, care s-au înregistrat cântând, iar apoi orice muzician putea cânta peste piesa lor. Am intrat și eu în acel joc, alături de mulți alții din toate colțurile lumii.

M.C.: Până la urmă muzica e universală!☺

M.H.: Da, mă gândesc că muzica braziliană, cel puțin bossa nova, e la fel de răspândită cum e jazzul american. Deja se cântă peste tot în lume, multe trupe de jazz cântă și bossa nova. Eu una sper să fie fericiți ascultătorii că aducem o părticică din Brazilia în România.

AIVImedia.hub: Ați întâmpinat vreodată momente de colaps muzical (deznădejde, gânduri de renunțare la muzică în favoarea unei alte ocupații)? Dacă da, cum le-ați depășit?

M.H.: De când suntem împreună, singurul moment mai complicat a fost cel în care ne-am întors din Brazilia și a fost toată situația cu pandemia. Un moment mai dificil a fost și pauza mea vocală – mai mult un moment complicat emoțional pentru că n-am putut să scot absolut niciun cuvânt timp de o lună. Nu puteam nici să ascult muzică (și atunci când cânți în gând corzile vocale sunt în mișcare). Am fost un pic mai sensibilă în perioada asta, am anulat câteva concerte, dar acum totul a revenit la normal și sunt fericită.

C.M.: E mai ușor pentru noi, fiind și un cuplu. Trăim împreună, cântăm împreună. Orice lucru are legătură cu muzica are legătură directă și cu viața noastră personală. Orice probleme apar, le rezolvăm împreună.

P.S. pentru cei pasionați de arta culinară: Mara Halunga & Cauê De Marinis au recomandat doce de leite și brigadeiro, două delicii braziliene, pe care le puteți prepara pe muzică de bossa nova.


2

Comentează