Din Argentina în România: povestea unui Grounded Dreamer

L-am cunoscut pe José Almar online, așa cum se practică mai nou. Recunoaștem că, înainte de a sta de vorbă cu el în cafeneaua virtuală numită Zoom, l-am urmărit ca la carte. Pe Instagram am dat de una dintre cele mai interesante descrieri. Cităm: Professional Musician & Dancer / Vegan / LOVE animals (humans included) / Literature lover / Language explorer / Grounded dreamer / Secret painter.

Pornind cu aceast BIO în minte, l-am luat la întrebări (cât se poate de politicos și relaxat) pe muzicianul și dansatorul din Buenos Aires. Și cum să spargem gheața, dacă nu întrebând ce înseamnă grounded dreamer, sintagma care ne-a fascinat cel mai tare din descrierea online a artistului.

România și haosul organizat

José ne-a arătat pe tot parcursul interviului cât de bine s-a adaptat la cultura românească. Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte a fost faptul că a ales să vorbească de-a lungul conversației aproape complet în limba română. S-a mutat în România acum cinci ani, însoțit de câinele său, Felipe, care este și acum alături de el. 

Primul contact cu țara noastră l-a avut în anul 2012, fiind invitat la cel mai mare festival de tango din București, alături de partenera sa de dans, Juliana. A decis să se întoarcă la doar un an după aceea, spunându-ne cu un zâmbet larg „pentru că îmi place foarte mult România!” 

Publicul român îl face să se simtă binevenit. La început, era foarte preocupat de cum este înțeleasă muzica lui, voia ca spectatorii să îi înțeleagă, să îi simtă versurile: „pentru mine cuvintele sunt foarte importante”. Înainte de unul dintre concertele sale, Jose s-a gândit chiar să traducă versurile și să folosească un videoproiector pentru a da ocazia publicului să le vadă în paralel cu momentul muzical. Însă mesajul din spatele muzicii sale a fost oricum captivant pentru publicul român – „Am învățat că dacă vorbești spaniola clar și cu dicție bună, lumea din România înțelege“. 

José vede Bucureștiul asemenea unui „haos organizat” care îl ajută în procesul creativ – îi place, îi lasă loc de improvizații.

Multisenzorialitate și valențe artistice

Pentru că orașul natal trezește întotdeauna amintiri multisenzoriale, vom relata pe scurt primul contact cu tangoul al lui José: într-un cadru parcă atemporal, unde un José în miniatură cânta la chitară pentru participanții la un curs de tango; un prim dans cu una dintre cele mai frumoase femei; parfumul ei (care a rămas parte a primei amintiri legate de dans) și dorința inexplicabilă de a transforma tangoul într-un stil de viață.

Jose Almar. FOTO Facebook Manuela Panaite

Este de menționat că dansului și muzicii i s-au adăugat și pictura și scrisul, Jose devenind astfel o întrupare mai mult sau mai puțin renascentistă adaptată la un prezent al celor care nu se mulțumesc cu puțin și continuă să își exploreze pasiunile.

Întrebat ce îi lipsește cel mai mult din Argentina, acesta ne-a povestit de familie, de prieteni și de orașul natal – toate cele trei se îmbină în senzația de dor. Simte cultura argentiniană ca pe o cultură a prieteniilor deschise, nelimitate de timp – speră că își va putea face astfel de legături și în România.

Importanța terapiei și a vindecării prin artă

Privește situația pandemică actuală cu multă empatie: „vă invit să vă gândiți la cei care au rămas fără nimic, să căutați o alternativă și, astfel, să putem împărți ce avem cu alții” –  sunt versurile compuse de el în melodia Poem to the Crown, pe care a tradus-o în opt limbi. José și-a ieșit din zona de confort, chiar dacă a fost mai dificil la început să se conecteze (nu în sensul tech🤭) cu cursanții. A ținut cursuri de chitară și lecții de dans online, iar venirea verii l-a ajutat să țină concerte în aer liber – „this is the luck of being a musician and a dancer”. 

José este printre puținii artiști care depășesc stereotipurile (mai ales în cadrul unui interviu) – pe lângă calitățile sale unice, acesta a împărtășit cu noi experiența proprie de  autodescoperire prin terapie. Vede terapia ca pe un proces continuu de dezvoltare personală, ca pe una dintre cele mai sănătoase alegeri pentru suflet, reușind astfel să devină mai echilibrat, să își înțeleagă emoțiile și să fie atent la nevoile oamenilor din jurul lui. Dacă în România nu se vorbește atât de deschis despre terapie, în Argentina este normal să mergi la terapie și să ai grijă de emoțiile tale – „when the pandemic came, I was more balanced because of that”.

În momentele de colaps emoțional, José alege să se transforme în artă, indiferent în ce formă: muzică, dans, scris, pictură. Nu îi este frică să își exprime sentimentele, să plângă, să vorbească despre ele sau să și le asume.

When I hear the tango sound and go to the dance floor, I feel the death closer.

Întâmplarea a făcut ca discuția noastră să fie chiar de Ziua Internațională a Tangoului (11 decembrie). Cu José am simțit că putem vorbi ore întregi, sinceritatea sa și dorința de a-și împărtăși cunoștințele lăsându-ne profund fascinate. Pe lângă spiritul didactic și deschiderea înnăscută, José s-a pregătit exemplar înainte de interviul nostru, în final surprinzându-ne încă o dată: a interpretat live melodia Cuando Tú No Estás, aparținând marelui actor, cântăreț și compozitor de tango, Carlos Gardel.

Pe José îl poți găsi aici:

Facebook Instagram Twitter YouTube

Iar discuția noastră, pentru editarea căreia îi adresăm mulțumiri infinite, este disponibilă aici:


4

Comentează