#creativlareactiv: Tineri jurnaliști și jurnaliste pentru patru zile

Mereu am avut ceva de făcut – de la exerciții de scriere la muncă de teren, dar fără să mă simt sub presiune, ci din contră. Ai creat un spațiu foarte confortabil, în care am avut libertatea să fiu creativă și să discut cu oamenii fără noțiunea de idei bune/idei proaste.”

Așa (și încă de trei ori pe atât) a scris Teodora (19 ani, Dumbrava, județul Neamț) pe niște post-ituri verde-neon, după ultima sesiune a atelierelor de jurnalism pe care le-am oferit la REACTIV. Cu un astfel de feedback pot răsufla ușurată: le-a fost pe plac! Ce mă bucură, însă, mai mult, este că măcar jumătate dintre participanții din cele patru zile cu sesiuni de câte trei ore sunt interesați să încerce să spună, să scrie, să filmeze sau să deseneze alături de noi poveștile comunităților din care fac parte. Pentru mine, este cel mai mare câștig.

„Am fost atât de entuziasmată după primul workshop! Interacțiunea, oamenii, exercițiile de creație, atmosfera – de vis! M-am simțit ca într-un cerc de prieteni buni de o viață”, mi-a scris Cristina, care a venit în Tabăra Oglinzi din localitatea Făurei. Ne-a povestit despre inițiativele culturale puține din comunitatea ei și despre cât de important i se pare că există chiar și o singură trupă de teatru tânăr, care coagulează adolescenți pasionați. Și-ar dori să aibă parte de mai multă diversitate, dar se bucură că poate participa la festivaluri și la ateliere care-i lărgesc orizonturile. „Am învățat să văd diferit anumite aspecte din jurnalism și viață, în general, și mi-ar plăcea să fiu implicată într-un proiect de genul”, a mai scris ea. Pe un post-it verde simplu.

Primele două zile: idee, pitch, execuție

Marți și miercuri, cei 13 participanți au făcut jocuri de cunoaștere, iar după o discuție despre exemple cunoscute din lumea presei și despre cum putem încerca să definim genurile și tipurile de jurnalism, i-am împărțit aleatoriu în cinci grupe care au primit, fiecare, misiunea de a identifica un potențial subiect în REACTIV și de a gândi un pitch de maxim trei minute, care să ne „convingă” să-l publicăm.

Am căzut de acord asupra unui sistem de jurizare și asupra unui barem cât se poate de simplificat, și m-a încântat să-i văd discutând, complotând și căutând căi creative de a-și prezenta ideile. Cu „bile” desenate în căsuțele rezervate originalității, prezentării și aspectelor tehnice, trei dintre idei au primit punctaj mai mare, însă am reușit să le integrăm și pe celelalte două, redistribuind echipele. Unul dintre rezultatele pitchului și sesiunii de creație de a doua zi a fost documentarea realizată de Mișucu (17 ani, Târpești, județul Neamț) pentru materialul pe care-l puteți citi sub titlul de Ghid de supraviețuire pentru teatru tână(R).

Ultimele două zile: de la exerciții de scriere la muncă de teren

A doua „tură” de participanți la workshop a fost mai restrânsă ca număr, însă a compensat pe deplin prin implicare și suflet. Joi, am avut o discuție cu fetele despre comunitățile din care provin și despre posibilitățile jurnalismului de a genera schimbare. S-a vorbit mult despre influenceri și despre unde și cum îi plasăm, despre cât de important este să îți creezi o rețea de susținători/urmăritori și abia apoi să abordezi subiecte care dor, dar și despre subiecte pe care AIVImedia.hub și le dorește de ceva vreme – de exemplu, povești ale asociațiilor care salvează și protejează animale.

Mă bucur că am avut ocazia să cunosc ce se întâmplă în culisele unui ziar – să îmi dau seama de stres și de munca până la 3 dimineața (n. red.: Mișucu ne-a văzut în exercițiul conceperii gazetei festivalului, însă, în fapt, noi ne-am culcat la 4:30 în noaptea aceea). Sincer, nu credeam că este atât de greu.”

---

M-a entuziasmat energia și entuziasmul din ziua de vineri, de altfel și ultima pentru mine în REACTIV. Dacă joi am construit, am deconstruit și am reconstruit texte, fetele au primit a doua zi misiunea de a discuta cu doamna Maria, îngerul nostru păzitor de la bucătărie, care a copilărit aici și cunoaște istoria Taberei Oglinzi încă de la începuturi. Cristina, Mișucu și Teodora au imaginat apoi un material deosebit de creativ; își așteaptă ultimele retușuri și îl veți putea apoi regăsi în format digital, pe platforma noastră.

Later edit: Cronologia Băilor Oglinzi este acum disponibilă pe site.

„A fost suuupergrozav”, a scris Mișucu pe un post-it roz. 

Îi împărtășesc părerea și aștept toți adolescenții curioși să ne contacteze și să încerce jurnalismul voluntar la noi.

Un text de Iulia Dromereschi, coordonatoare AIVImedia.hub