Întoarce-te la mine - Teodora Ciubotaru
Întoarce-te la mine - Teodora Ciubotaru

Cărticeală | Întoarce-te la mine (I) – Simona Lungu

Mă numesc Teodora și sunt o adolescentă cu capul în nori, care citește orice îi pică în mână. Când am dat peste o carte cu acțiunea în România, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, am simțit o curiozitate profundă. Făcusem la istorie câteva lecții legate de război, așa că eram deja în temă. Nu simt însă că așteptările mi-au fost răsplătite: recenziile pozitive și subiectul abordat nu au fost în favoarea mea, de data asta.


 

Corpul îi este acoperit de bandaje și după cum arată, pare destul de grav. Care durere o fi mai mare în acest moment, cea fizică sau teama că n–o să–şi mai vadă familia?

Acțiunea are loc în anul 1941, când bombardierele sovietice lovesc Constanța, schimbând destinul locuitorilor săi. Ana, o tânără răsfățată, face cunoștință cu ororile vremii prin moartea bruscă a părinților săi. Tot ceea ce cunoaște și i se pare firesc nu o ajută în noua viață, așa că trebuie să se adapteze.

Rămasă în grija unei mătuși, forțată să muncească împreună cu aceasta într-o clădire ocupată de trupele germane, Ana încearcă să treacă peste decesul celor dragi. Însă, atunci când este salvată de un soldat german, destinul ei se schimbă radical. Pentru prima dată, după un timp, viitorul nu i se mai pare așa de întunecat. Iubirea te face să crezi în ce este mai bun, chiar dacă totul se prăbușește în jurul tău.

Dar războiul este crunt, iar oamenii nu mai au control asupra lor când se simt amenințați. Oare va fi dragostea lor destul de puternică încât să supraviețuiască?

Recenziile scrise în departamentul #carticeala îți sunt pe plac?

Ne poți susține cu o cafea virtuală făcând clic pe butonul de mai jos.


Am să încep cu primele 100 de pagini, pentru că sunt singurele care mi-au plăcut cu adevărat. Chiar dacă nu era cine știe ce acțiune, iar zilele erau repetitive, îmi plăcea că firul narativ nu se pierdea în detalii nefolositoare. În plus, parcurgeam cu ușurință paginile, așa că nu mă plictiseam.

Primele întâlniri dintre Ana și Bruch mi-au adus zâmbetul pe buze și m-au făcut să mă gândesc „O să îmi placă lectura asta”. Atunci, cele două personaje au ajuns împreună, iar eu am primit o palmă peste față. Mi s-a părut că fost grăbit. Acele scântei dintre ei au dispărut brusc. Și din momentul acela a început căderea mea.

Vreau să observ și să mă bucur de cele care mă înconjoară, soarele, copacii, marea și în special oamenii care fac tot posibilul să supraviețuiască, să meargă mai departe, așteptând și sperând la un viitor mai bun.

Îmi pare rău că nu au fost introduse mai multe detalii istorice, chiar dacă este, practic, un roman de dragoste. Ar fi recreat mai bine o atmosferă de trecut, în care războiul îi sfâșia pe toți. În carte nu am simțit durerea și disperarea. Mi s-a părut că autoarea a tratat destul de superficial subiectul.

Stilul de scriere este simplu, cu paragrafe care ar fi trebuit să fie dezvoltate, pentru a putea înțelege mai bine sentimentele personajelor. Avem puține descrieri, mult dialog, și prin urmare un ritm alert, care nu m-a dat pe spate. M-au derutat dialogurile unde abia la final afli cu cine vorbește protagonista. În unele cazuri, deduci cu cine comunică, dar tot este iritant. Ce să mai spun de folosirea excesivă a semnelor de exclamație, sau a replicilor de umplutură!?

coperta intoarce-te la mine simona lungu bookzone
FOTO Editura bookzone

Dar să vorbesc puțin și despre personaje. De exemplu, despre Ana, care s-a comportat ca un copil pe tot parcursul cărții. Se consideră puternică, atunci când tot ce face e să depindă de altcineva și să aștepte ajutorul celorlalți. Nu pot să mă gândesc la o situație când a spus un „nu” ferm atunci când era cazul. Înțeleg să faci asta la început, dar până la final mă aștept la o evoluție.

Cumpărați cartea de pe site-ul editurii bookzone

Dacă ar fi să îl descriu pe Bruch, iubirea Anei, într-un singur cuvânt, ar fi „toxic”. Are accese de furie care m-ar face să o iau la sănătoasa cât ai clipi. Iar după ce a făcut în final, mi-am dat seama că intră în categoria oamenilor de care trebuie să te ferești. Pe lângă asta, vorbește ca un copil mic, pentru că nu știe românește. Oricât aș vrea, nu pot să îl iau în serios.

Durerea plecării cuiva drag din această viață nu poate trece dintr-o dată. Trebuie să te obișnuiești cu această lipsă pășind încet, cu fiecare nouă zi, până se estompează și înveți să trăiești cu ea. De uitat, n–ai s–o faci niciodată.

Totul este repetitiv și monoton. Singurele plot twisturi sunt certurile și neînțelegerile dintre cei doi îndrăgostiți, care nu pot fi discutate pentru că ei nu vorbesc aceeași limbă. Au fost atât de multe fire narative care ar fi meritat explorate, dar care au fost ignorate complet.

Un lucru pe care mi-ar fi plăcut să îl văd ar fi fost scene unde Ana și Bruch se cunosc cu adevărat, petrec timp împreună. Altfel, relația dintre ei doi mi se pare superficială. De exemplu, momente în care amândoi învață împreună româna, sau descoperă mai multe despre cultura fiecăruia. Aș fi preferat să văd asta, în locul ieșirilor la restaurant sau cumpărării hainelor și bijuteriilor.

Prin urmare, „Întoarce-te la mine” nu a fost așa de bună precum mă așteptam. Îmi pare rău că nu am fost așa încântată, pentru că povestea are potențial. Firul narativ s-ar fi putut duce în atât de multe direcții! Poate, dacă nu aș fi avut așteptări atât de mari, mi-ar fi plăcut mai mult. Să știți că am ales, totuși, să citesc și al doilea volum, și veți afla curând dacă mi-a plăcut sau nu mai mult.


Teodora este elevă la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” (Suceava) și face parte din Departamentul #carticeala. Îi puteți urmări contul de bookstagram aici.
4
Teodora Ciubotaru
Îmi place să desenez, însă pot spune ca sunt mai atașată de orice ține de cărți! Cuvintele au o mare valoare pentru mine și mereu am apreciat autorii pentru toată munca pe care o depun.