canva_cover_caraval

„Caraval”, sau cartea unde te oprești să guști propozițiile

Teodora 😻 (𝘐𝘯𝘴𝘵𝘢𝘨𝘳𝘢𝘮: 𝘤𝘳𝘢𝘻𝘺_𝘣𝘰𝘰𝘬𝘴_𝘢𝘯𝘥_𝘤𝘢𝘵𝘴) face parte din mini-redacția AIVImedia.hub Suceava și este o adolescentă cu capul în nori, care citește tot ce îi pică în mână (chiar și ambalajele prăjiturilor!). Este prima recenzie pe care o scrie, așa că s-a hotărât cu greu ce carte să aleagă. Dar, după ce a terminat de recitit „Caraval”, a rămas atât de surprinsă și încântată, încât nu a mai fost loc de îndoială.


Cartea este scrisă de Stephanie Garber, și a apărut la noi în 2017, la Editura Rao. Are 438 de pagini. Prima dată când am pus mâna pe ea a fost în 2019, și știu că, după ce am terminat-o, realitatea a părut atât de….banală. În loc să traversez orașul cu barca și să privesc obiectele neobișnuite expuse în vitrinele magazinelor (cum ar fi ochelari care pot vedea viitorul sau săruturi conservate într-o sticlă) m-am trezit că sunt în patul meu, privind peretele gol al camerei mele. Dar să nu o mai lungesc și să vă spun puțin despre ce este vorba.

Scarlett, o tânără care trăiește alături de sora ei, Tella, pe o insulă cucerită, își dorește să capete sentimentul de siguranță. Cu un tată violent, care le pedepsește atunci când nu îl ascultă, ar vrea să simtă puțină bucurie, să guste din viață.

Nu după multă vreme, ea trebuie să se căsătorească cu un duce pe care nici măcar nu l-a întâlnit, o posibilă cale de scăpare din mediul toxic în care locuiește. Însă totul se schimbă când primește o scrisoare de la Legend, stăpânul unui joc mitic, Caravalul. Cu ajutorul unui marinar misterios, Tella reușește să o ducă pe Scarlett pe Insula viselor, unde se ține spectacolul de anul acesta.

 Bine ați venit la Caraval! (…) Puteți sorbi magia dintr-o ceașcă și cumpără vise într-o sticlă. Dar, înainte de a pătrunde cu totul în lumea noastră, trebuie să țineți minte că totul este un joc.”

Tella este răpită, iar cine o găsește va fi declarat câștigătorul competiției. Scarlett face orice că să o găsească pe sora ei, aflând pe parcurs că nimic nu este ceea ce pare, iar că secretele au o valoare foarte mare. Prin urmare, chiar este totul doar un joc?

Sincer, m-am simțit de parcă aș fi citit-o pentru prima oară. Răsturnări de situație la fiecare pas, sentimentele controlate cu dibăcie de autoare – cartea mi-a învăluit sufletul cu magia ei dulce, până când sunetele care mă înconjurau s-au estompat, iar singurul lucru pe care l-am mai auzit au fost râsetele oamenilor care se plimbă pe străzile scăldate în lumina lămpilor, și muzica creată de actorii Caravalului.

Mi-a plăcut mult cum au fost descrise locurile vizitate de personaje. Sunt metafore și alte figuri de stil atât de bine scrise, încât trebuie să te oprești o clipă și să admiri propozițiile, în toată splendoarea lor. Nu știu cât de mult a stat autoarea până și-a creat stilul, dar pe mine m-a cucerit din prima.

Când își retrase mâna, lumea deveni și mai strălucitoare. Simțea că putea gusta culoarea roșie a draperiilor. Aveau gust de prăjitură cu ciocolată, înmuiată în vin.”

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că majoritatea stărilor sau sentimentelor sunt înfățișate în diferite culori. Nu am mai întâlnit lucrul asta în nici o carte, și poate de aceea mi-a plăcut atât de mult.

 Avea gust de miez de noapte și de vânt, și a nuanțe vii de maro și albastru-deschis, culori care o făceau să se simtă în siguranță și protejată.”

Firul narativ este bine realizat. Sunt multe piste false, care te pot induce în eroare. Ai impresia că deții controlul, până când ajungi la final și nu mai știi ce a fost real sau nu. Ultimele 100 de pagini din carte m-au făcut să trec de la tristețe la surprindere, și de la surprindere la confuzie, foarte ușor. Parcă eram un pion care se urmărește cu teamă mișcările de pe tabla de șah, neștiind dacă o să fie doborât sau o să rămână viu și nevătămat.

 Speranța este un lucru puternic. Unii spun că este o magie complet diferită. Evazivă, greu de reținut. Dar nu este nevoie de multă.”

Și personajele au fost interesante, mai ales Scarlett. M-am regăsit puțin în personalitatea ei, mereu prevăzătoare și atentă la tot ce se întâmplă în jur. Cu toate astea, a reușit să mă enerveze puțin la începutul cărții, pentru că își făcea prea multe griji pentru Tella. În loc să aflăm mai multe despre competiție sau impresiile personajului după ce a pășit pentru prima dată pe un loc necunoscut, Scarlett vorbește în majoritatea timpului doar despre găsirea și căutarea surorii ei. Din fericire, devine mai serioasă pe parcurs, concentrându-se pe joc și indicii.

Rochiile și costumele de epocă au adăugat o atmosferă de trecut, care s-a îmbinat fluid cu alte elemente ale poveștii. Se poartă corset, iar becurile și curentul electric au fost înlocuite de lămpi și de magie; asta mi-a încântat sufletul și imaginația. A fost ca o gură de aer proaspăt după ce ți-ai petrecut întreaga zi pe câmp sub soarele care strălucește nemilos.

Cert este că povestea a fost pe gustul meu. I-am oferit 5 steluțe din 5, dar dacă aș putea i-aș oferi mult mai multe. O recomand tuturor persoanelor iubitoare de Fantasy, dar și celor care vor să evadeze din realitate pe insulă unde magia este un lucru obișnuit, iar visele pot deveni realitate.


Text & foto   Teodora Ciubotaru (Redacția Suceava)

Editare          Iulia Dromereschi (coordonatoare)

5

3 comentarii