Animest | Mărul și viermele

Vizionarea unui film de animație m-a surprins plăcut, amintindu-mi de inocența copilăriei și de acea vreme în care mă uitam la desene animate, doar pentru că erau drăguțe, deși aveam o vârstă prea fragedă pentru a înțelege mesajul transmis de către personaje și acțiunile din film. Animația am accesat-o pe platforma Festivalului Internațional de Film Anim’est. Este vorba despre „Mărul și viermele”, film de o oră și jumătate, lansat în Danemarca în anul 2009.

Filmul debutează cu o întrebare scurtă și la obiect, de care ne izbim, încă din frageda copilărie: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Acțiunea începe într-un măr cu rod bogat, ale cărui fructe însuflețite întrupează diverse tipologii ale personalității umane. Fructele care nu îndeplinesc condițiile de perfecțiune (au viermi, pete sau o formă diferită față de celelalte) sunt marginalizate, ba chiar eliminate din copac. Cele care nu ating anumite standarde ajung astfel victime ale bullying-ului și nu au încotro, fiind obligate să părăsească comunitatea.

Liderul mișcării de bullying este mărul Torben, care se crede „atât de perfect” încât nu își veda viitorul decât în vitrina unui magazin. La un moment dat, protagonistul filmului realizează că are un vierme pe care îl ascunde de grup, arătându-și în continuare fațada perfectă în fața celorlalți, pe când realitatea e complet alta.

După ce este auzit de către celelalte mere atunci când vorbește cu viermele său, ele se mobilizează și îl scutură pe Torben din copac, deși acesta crede că poate scăpa de vierme. Imediat după această întâmplare, Torben, împreună cu Sylvia, viermele său, pornesc într-o reală aventură în viața de zi cu zi, departe de așa-zisele mere perfecte din pom. Li se alătură și Newton, un măr cu o înfățișare diferită, care seamănă cu o pară, și, din cauza diferenței de culoare și formă, este alungat din comunitate, spunându-i-se că „nu are ce căuta în acest copac”.

Aventurile celor trei continuă. Între ei se naște o adevărată prietenie bazată pe prețuirea reciprocă și pe încredere. Li se alătură și o cireașă, care la rândul ei a fost o victimă a bullying-ului, marginalizată fiind deoarece vorbea prea tare. Deși la început dorința mărului era să scape de vierme, la final aceștia își dau seama că nu pot renunța unul la celălalt. Își sunt constant alături la bine și la greu, își oferă unicitate și au perspective suplimentare de a înțelege viața cu protagoniștii ei. Dezvoltă o empatie și toleranță față de ceilalți membri ai comunității, diferiți de ei.

Personal, am fost plăcut surprinsă de Sylvia și de faptul că îl înțelegea pe Torben, dar și pe Newton sau Boonie (cireașa). Sylvia este înduioșătoare, sinceră și mereu scoate în evidență aspectele pozitive, în orice moment al vieții. Cu optimismul ei molipsitor, puterea de a inspira și de a motiva, imprimă o abordare pozitiv-evoluționistă întregului grup. Dezvoltarea lui Torben se conturează pe parcursul filmului, ajungând de la un pretins atotștiutor la un prieten bun și sincer, care spune totul în față, pertinent, argumentat fără a leza personalitatea interlocutorului. Dacă la început era de neclintit, spre final a ajuns empatic, punând prietenia cu Sylvia și Newton mai presus de visurile și aspirațiile sale.

La final, Torben se transformă într-un măr plin cu roade, iar Sylvia într-un fluture frumos, așa cum a așteptat toată viața să ajungă. Celelalte lucruri o să le descoperiți singuri. Ca orice film, acesta are și o morală, subînțeleasă, dar bine conturată. Astfel, cei ce trec prin fenomenul bullying-ului trebuie să înțeleagă că, prin forțe proprii, încredere constantă, permanentă creștere a capacității de adaptare, empatie și introspecție pot depăși diferențele fizice și mintale și se pot integra social cu succes.


Un text de Andreea Teodorescu (redacția #focsani)

Editare: Radu Eremia Iulia Dromereschi

2

Comentează